Oamenii fericiți

oamenii fericiti

Fericirea și nefericirea se definesc foarte subiectiv, în funcție de cum arată viața ta acum. Dacă arată așa cum ți-ai imaginat-o, ești fericit. Dacă e realitatea este departe de fanteziile tale, atunci ești nefericit. Poate părea o problemă personală, chiar intimă pentru mulți, însă oamenii fericiți sunt cei care chiar aduc o schimbare în lume. Sunt cei care infuzează fericire în mediul în care intră, în oamenii de lângă ei.  

Ba chiar aș avea curaj să spun că oamenii fericiți sunt oamenii care au evoluat cu adevărat. Trăiesc după propriile reguli, valori și principii și sunt împăcați cu deciziile și viața lor, în general. Cu cât sunt mai involuați, cu atât își mențin atenția spre dogme, validare socială, “ce-o să zică lumea” și alte concepte care nu fac altceva decât să îi adâncească și mai mult în nefericire.

Oamenii fericiți trăiesc din inimă

Și nu mă refer la modul acela maniacal și nici măcar la sloganul cu “trăiesc din inimă” al ofensaților. Oamenii fericiți nu dau doi bani pe crede lumea, ce o să spună și nici nu își dau ochii peste cap ofensați la o contră sau un așa-zis atac. Pentru că fericirea nu recunoaște atacul și nici lupta. Fericirea se autoguvernează, deci tot ceea ce exprimă o părere este nul.  

Pentru că, fericirea, chiar dacă pentru mulți încă este o fantezie, este ceva cât se poate de firesc, de real, de natural. Fericirea este starea neutră, în care emoțiile duale au încetat, vezi și binele și răul deopotrivă, ești întreg, deci nu ai nevoie de nimic care să te “completeze”. Pentru că ești și ai deja totul în tine. Iar în inimă asta este starea naturală. Iubirea, de exemplu, ca energie a inimii, nu este o emoție. Este o trăire, o stare de conștiință, un fel de a fi. Nu presupune bipolaritate, alb și negru, bine și rău. Există și atât. 

Nefericirea, în schimb, este pendularea între aceste două lumi. De când predau yoga, cred că aceasta este cea mai prezentă “simptomatologie” a cursanților. Se simt prinși cumva între două lumi. Una mentală și simțitoare, în care totul e ok, e alb, roz, bine, și una în care realitatea arată negru, cu probleme, respingeri, abandon, toleranță și furie acumulată. Apoi vine un moment în care își dau seama că nu prea mai pot să deosebească foarte bine cele două lumi și atunci vine și o crizuță existențială în care nu mai înțeleg nimic din cine sunt ei, ce caută aici, care este scopul, știi tu întrebările acelea existențiale…

Pendularea între contrarii este cea care te îmbătrânește, te obosește, te consumă din interior. De aia nu poți să dormi cum trebuie, de aia mănânci razna, de aia pari să o fi luat randeaua când azi ești vesel și zâmbitor, a doua zi ești moartea pasiunii. Și cumva are sens să fie așa… Orice realitate, în comparație cu fanteziile tale este un coșmar. Mai citește o dată asta 🙂 

Întregul

În disciplinele spirituale, tendința este de a vedea întregul ca pe o uniune a contrariilor, iar cumva asta a divagat din povestea cu yin și yang, masculin și feminin, iar acum oamenii caută un partener de viață care să îi completeze. Și evident că vor găsi unul la fel de incomplet, care să le fie, de fapt, opusul. De ce crezi că oamenii buni au atras oameni nasoi? De ce cei care dau au atras oameni care doar iau? De ce unul trage mai mult decât celălalt, ajungând inevitabil la resentimente și furie? Pentru că oamenii au dat o interpretare profund greșită a întregului. L-au obținut, dar nu așa cum a fost lăsat în scripturi. L-au distorsionat cu prețul propriei fericiri. 

Am mai scris aici despre povestea cu întregul. Oamenii fericiți au înțeles despre ce este vorba și și l-au însușit. Cea mai mare dorință a oamenilor este să fie iubiți pentru ceea ce sunt. Ei chiar nu vor să joace roluri, să facă frumos, să își câștige astfel iubirea. Nu, oamenii vor să fie iubiți pentru ceea ce sunt. Și, cu toate acestea, continuă să se prefacă buni sau răi, săritori sau nesimțitori, cei care ajută pe toată lumea sau cei individualiști. Și dacă ai vrea să iubești un astfel de om, nu ar avea nici o șansă să fie iubit dacă nu se arată exact așa cum este. Poți să stai cu iubirea în gură ani sau zeci de ani. Habar nu ai despre ce vorbești până nu devii și alb și negru simultan.

Oamenii nefericiți sunt cei neiubiți. Sau cei care, printr-o minune, sunt iubiți, dar nu cred că merită să fie iubiți pentru că ascund o jumătate importantă din ei. De obicei, pe cea pe care o percep ca negativă, sau întunecată. Dar se simt neiubiți, pentru că ei înșiși nu ar iubi un om ca ei. Iar de aici intervine decizia cu fericirea 🙂

Vrei ca cineva să te iubească pentru ceea ce ești sau pentru ce încerci să pari că ești? Oricum nu o să poți să menții masca asta la nesfârșit, Universul are grijă să te lase-n curu gol când ți-e lumea mai dragă. Deci, la fel de bine, poți să fii exact așa cum ești și vezi cine rămâne lângă tine. Oricum, doar acei oameni contează cu adevărat. Iar, mai departe, vei atrage oameni la fel de întregi, la fel de compleți și echilibrați ca și tine, pentru că nu vei mai avea nevoie de opus care să te completeze. Vor fi lângă tine oamenii fericiți care au atins independența reală, care își trăiesc visul și pentru care realitatea nu mai este un coșmar. 

Cu plăcere! 🙂

Namaste!

P.S: Oamenii fericiți fac și lucruri foarte mișto 🙂 Photo by Orange Photos

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
dorinte implinite

Dorințe împlinite

Există o oarecare aplecare a oamenilor către superstiții și, în general, către povestea asta cu peștișorul de aur sau duhul magic care vine dacă ești

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.