Am fost la terapie prin plutire în București

plutire

Asta nu e cine știe ce veste. Devine o veste când știi că am un bazin de plutire sus, deasupra studioului de yoga, care stă nefolosit de mai bine de un an și am condus 250 km ca să plutesc 🙂 

Pentru cei care nu știu, sunt mândra “mămică” a lui One Floating, primul bazin de izolare senzorială din Constanța. Cam futurist ca business la malul mării, dar mană cerească pentru cunoscători și pentru cei care au înțeles că starea de bine se face pe mai multe nivele subtile. 

A fost ok câțiva ani, după care a venit pandemia și bâlbâiala administrativă din jurul ei și am fost nevoită să închid și să aștept vremuri mai sănătoase la cap. 

N-au venit, dar nici nu le mai aștept. Mergem înainte!

M-am reîndrăgostit de plutire

Pentru că zilele astea mi-am făcut de lucru prin București, am vrut neapărat să îi cunosc pe cei de la Float Room și să îmi aduc aminte de acea stare imposibil de descris în cuvinte. E cel mai fain cadou pe care mi l-am făcut în ultima perioadă. Pare absurd, având în vedere că aș fi putut să fac asta acasă, dar aveam nevoie de asta ca să mă convingă că e cazul să redeschidem urgent 🙂

De ce e musai să încerci floating-ul?

Depinde de ce vii și în ce etapă a vieții te afli. Eu am încercat prima dată în 2016 și atunci eram în pragul unui burnout nasol. O singură ședință de plutire m-a scos de acolo și m-am îndrăgostit iremediabil de această invenție. Atât de mare dragostea, încât doi ani mai târziu am cumpărat bazinul. 

Lumea vine să plutească fie să se relaxeze, fizic și mental, fie pentru beneficiile fizice (o cantitate mare de magneziu este asimilată prin piele, deci sistemul nervos este foarte fericit după o ședință de plutire), fie pentru că a descoperit efectele mai subtile ale izolării senzoriale.

Aspectul spiritual al terapiei prin plutire

Mintea este ocupată să facă față informațiilor venite prin cele cinci simțuri, să le proceseze, analizeze, are tot timpul ceva de rumegat. Ori asta o limitează. E ca și când te-ar ține cineva tot timpul ocupat și tu nu ai mai avea timp de tine și de propria-ți dezvoltare. Mintea nu are cum să se dezvolte, să atingă alte planuri ale conștiinței , dacă nu există retragerea simțurilor. 

Fără Pratyahara nu poți medita. Nu poți extinde conștiința, nu poți vedea mai mult decât o realitate limitată de simțuri. Ești doar la faza de instincte conduse de stimuli externi, fără să îți cunoști propriu-zis “adâncimile”. Ești superficial.

Atunci când toți stimulii externi dispar, în timpul plutirii, rămâi doar tu cu tine. Gol, într-o cadă mai mare, cu apă sărată și călduță, exact cum erai la mama în burtică înainte să intri în lumea asta în care ți-ai găsit sau nu locul.  

Mă gândesc că nu sună foarte tentant 🙂 Majoritatea fuge de această stare de anulare a ego-ului. Nu ar mai avea cu ce să se identifice. Dar tocmai asta e ideea… 

Pentru cine e terapia prin plutire?

Din punct de vedere biologic, mai pentru toată lumea. Nu o să te lăsăm să intri în bazin dacă ai boli de piele, vreun crocobaur viral sau pandemic, epilepsie sau tensiune arterială scăzută. Deci, reguli de bun simț, nimic ieșit din comun. 

Din punct de vedere mental, e nevoie doar să fii deschis. Dacă ești vreun fixist care știe el mai bine la ce să se aștepte, pun pariu că în maximum 20 minute ieși din bazin. Dar dacă rămâi cu mintea deschisă și curioasă, știu că vei fi scos cu greu de acolo după cele 60 sau 90 minute de plutire. Și vei ieși cumva… îmbunătățit ❤   

Nu îți face griji pentru eventuala claustrofobie. Se duc și fricile cu timpul 🙂

Redeschidem floating-ul în luna iunie

Din iunie, ne revedem pentru “îmbunătățiri” și “ITP” 🙂 Suntem în plin proces de repunere în funcțiune a bazinului de izolare senzorială. 

Am spus la început că așteptam vremuri mai sănătoase. Nu e cazul. Ca și până acum, vei fi singur în bazin și în camera de plutire, cu un minimum de contact cu exteriorul. Mai izolare de atât chiar nu se poate.  

P.S.: vreau să îi mulțumesc pe această cale clientului (pe care nu am reținut cum îl cheamă, normal😂) care de trei luni mă sună săptămânal să mă întrebe când se deschide floating-ul. Am zis că mai bine deschid decât să mai dau explicații la telefon.

Ne vedem cu drag din iunie!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

2 thoughts on “Am fost la terapie prin plutire în București”

  1. Citind articolul tau mi-am adus aminte de prima mea plutire in bazin. A fost o experienta pe care as repeta-o cu drag, oricand. Imi aduc si acum aminte perfect trairile pe care le-am avut cand am iesit din bazin. M-am simtit ca si cum as fi mers pe nori. Asa de mult eram in lumea mea frumoasa, ca nici groapa dupa strada nu am vazut-o. Am cazut bineinteles, m-am.ridicat asa cum am putut ca o aveam si pe Amelie in burtica. Am mers pana la terapie razand tot drumul. Si mamei mele i-a placut senzatia data de acest gen de terapie. ♡

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *