Să nu te îndoiești!

îndoiești

Dacă ar fi să pot rescrie cumva cele 10 porunci, în așa fel încât să le înțeleagă cum trebuie toată lumea, cap de listă ar fi aceasta: să nu te îndoiești! 

Cred că îndoiala, pe cât de naturală și umană ar fi ea, este demonul numărul unu în orice fel de tentativă de evoluție. Aproape întotdeauna este construită pe nesiguranță, pe subestimare, deci nu are cum să producă ceva constructiv sau evolutiv atunci când apare. Îndoiala a distrus mai multe vise decât eșecul.

Te îndoiești când te simți neconform

Inadaptarea la o societate prăjită grav este atributul oamenilor înclinați spre evoluție, spre descoperire. Restul se adaptează bine-merci la combinații și anturaj, fără procese de conștiință sau întrebări existențiale. Nu despre și pentru ei este acest articol 🙂 În fiecare om bun există o luptă interioară menită să dinamiteze fundația greșită înainte de a construi ceva durabil și real. 

Odată cu începerea luptelor înterioare și a procesului de dinamitare, îndoiala este aproape nelipsită. Te îndoiești că meriți o viață mai bună, te îndoiești că poți să iubești, să ierți sau să simți, te îndoiești că există și oameni buni, că acolo, undeva în Univers, există o oglindire perfectă a ta. Te îndoiești când primești semne de la Univers și te îndoiești când NU primești semne, deși le-ai cerut.

Ai ajuns, probabil, în acea etapă a vieții în care nici nu îți mai găsești locul, nici nu știi cui să îi dai credit și cui nu, nu mai înțelegi nimic din ce se întâmplă cu tine sau cu oamenii din jur, eventual a venit peste tine și revelația fake-ului pe care l-ai trăit până acum și pe care îl numeai viață. Normal că te îndoiești. Ai trecut la un alt nivel al conștiinței, de data aceasta vertical. Iar tu erai obișnuit/ă să te deplasezi doar pe o linie orizontală.

Nevoia de confirmare

În această fază vei avea nevoie constantă de confirmare pentru a diminua suferința îndoielii, pentru a-ți lua energia necesară pentru a merge mai departe, la viteza ta optimă. De obicei, nevoia asta de confirmare vine ori înainte de a lua o decizie radicală, ori în momentul în care te aduni de pe jos și te hotărăști să îți trăiești viața așa cum ți-ai dorit întotdeauna. Ți-e teamă, iar teama te va face să pendulezi între îndoieli și confirmări.  

Problema cu confirmările este că întotdeauna au o sursă externă. Le aștepți de la alți oameni, de la un Dumnezeu exterior, de la un Univers exterior. Iar aici vine testul credinței la un moment dat: acel “crede și nu cerceta” atât de controversat 🙂 Un fel de verificare a determinării, a voinței, a faptului că ai ce îți trebuie ca să mergi mai departe pe drumul ăsta. Este momentul în care ȚIE și se cere validare și confirmarea că ești suficient de hotărât/ă să îți asculți sufletul și să îți urmezi Calea. 

Prima carte pe care o recomand oricărui cursant este Bhagavad-Gita. Este o scriere minunată, cu simbolistică aplicată și profundă și, practic, un tratat despre îndoială. Despre cum și cel mai puternic și mai brav dintre războinici trece prin lupta interioară a îndoielii, prin conflictul de conștiință, prin nevoia de validare și confirmare. Chiar îți recomand să o citești și să o deschizi zilnic, în loc de horoscop 🙂  

Se merge doar înainte

De fiecare dată când încep vreun curs de Hatha sau Kundalini, le explic celor prezenți că odată ce am pornit pe drumul ăsta, este cu sens unic. NU poți să întorci, să dai cu spatele sau să mergi prea încet, pentru că vei bloca tot traficul, îi vei întârzia și pe cei din spatele tău. Ai nevoie de toată energia și determinarea necesare pentru a merge mai departe. Poți doar să te oprești să alimentezi din când în când, dar atât.  

Sufletul tău este ca un GPS. Câteodată ajută și mintea, dar de obicei, mintea e individul care stă în dreapta, nu are permis, nu știe regulile, nu are nici simț de orientare, dar se bagă în seamă și comentează continuu. Până când decizi fie să dai hater-ul jos din mașină, fie să îi închizi gura și să îți vezi de drum. 

Acum, gândește-te de câte ori ai vrut să fentezi GPS-ul. Las’ că știi tu mai bine, știi o scurtătură, etc. Și atunci GPS-ul face reconfigurare traseu, în așa fel încât să te ducă înapoi spre destinație în timpul cel mai scurt și pe drumul cel mai safe. Și tu tot știi mai bine, îl ignori, eventual și enervat de insistența acelei voci interioare de pe GPS-ul sufletului care îți tot spune să revii pe traseu. Și eventual îl închizi, că prea trăncănește încontinuu. 

Și câțiva ani mai târziu te trezești rătăcind într-o zonă pe care nu o cunoști, nu știi cum ai ajuns acolo și cum să îți găsești drumul spre casă. Ești pierdut, obosit și plin de îndoieli. Singura ta soluție reală este să repornești GPS-ul. Dă-i drumul, dă-l mai tare și încrede-te în vocea lui să te repună pe traseu. Și nu îl mai opri vreodată. 

Iar atunci nu o să te mai îndoiești. Vei știi că indiferent de vreme, de condițiile de trafic și de distanța până la destinație, vei fi ghidat în siguranță. Sufletul tău te vrea în siguranță. Te vrea fericit, liniștit, armonizat. Vrea să facă această călătorie una fun, în care râzi și te bucuri de peisaje și de drum, în loc să orbecăi în cotloanele minții tale. Dă volumul mai tare, în așa fel încât să nu îți mai auzi gândurile! ❤️

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.