Iar atunci când iubești, nu mai încerci să corectezi, să “îl/o aduci pe drumul cel bun.” Pentru că știi că este deja pe drumul bun, plus că tu fiind ditai oglinda, nu mai ești cu atenția în exterior, spre defectele celuilalt, ci cu atenția spre tine, pentru a te perfecționa. Atunci când există iubire, dorința de autoperfecționare devine una dintre nevoile de bază ale sufletului, pentru că vrei să îi oferi celui de lângă tine cea mai bună versiune a ta, dar una reală. Chiar îți dorești să devii mai bun în numele iubirii.