Succesul renunțării și responsabilitatea comunității

Astăzi o cunoaștem pe M’Isha pe Gabriela Popa, sora mea de suflet și îngerul păzitor din ultimii ani. Găbița este cea care m-a ajutat enorm să deschid studioul de yoga și în scurt timp mi s-a alăturat, preluând o oră de yoga pentru adulți și orele de yoga pentru copii. Lucrurile au mers la suprelativ de la bun început și până… a venit pandemia.

Și acum povestea: Gabi ținea orele de yoga pentru copii. Copiii îndrăgostiți de-a dreptul de ea, ea trup și suflet pentru ei. La propriu. Avea așa: grupa mică, grupa mare, o clasă de yoga pentru copiii cu probleme din spectrul autist și făcea voluntariat la un centru de plasament din Constanța.

Pentru a ajunge la studio, Gabriela făcea naveta de la Tuzla și ori de câte ori era nevoie, ținea legătura cu copiii sau cu părinții lor pe whatsapp. Toate astea, cu propriul copil de 3 ani în grijă.

Când a venit lockdown-ul, s-a văzut comunitatea

Am mutat amândouă clasele de yoga pe online. Pentru că suntem fete bune (și câteodată cam naive), am făcut și super-oferte de pandemie. Că deh, are lumea nevoie de noi. La adulți a fost cum a fost, ne-am trezit toți în aceeași furtună. Dar la copii, Gabi a avut fix 2. Și a câștigat pentru efortul de a îi ține pe cei mici sănătoși la cap și trup fix 100 de lei. Doi copii din zecile care treceau pragul studioului, pe care părinții îi aduceau cu drag și cu speranța că devin mai liniștiți după yoga.

Totul este un schimb de energie

Evident, copiii nu au nicio vină. Atunci când se presupune că faci parenting conștient și știi că vei da un exemplu copilului tău prin acțiunile tale, vei avea grijă să îți educi copilul să prețuiască oamenii și comunitatea. Să răsplătească eforturile unui om, pentru că la finalul zilei, totul este un schimb de energie.

Pentru Gabriela, lockdown-ul a fost un duș rece. A decis, cu un gust amar, să renunțe să mai predea yoga pentru copii. Lumea se aștepta să o găsească acolo unde a lăsat-o după ce am revenit la normal. Fără să se întrebe dacă e ok, dacă se descurcă, dacă are nevoie de ceva. Așa că Gabi și-a luat un job (cam horror, între noi fie vorba) într-o multinațională și își vede bine-mersi de viața ei.

Încă te mai întrebi de ce a ajuns lumea așa cum e? Păi tocmai ți-am explicat de ce.

Continuăm să ne vedem separați, în loc să înțelegem că suntem interconectați. Și că dacă vecinul sau frizerul meu suferă, sunt în egală măsură responsabilă pentru asta.

Pentru mine, Gabriela este exemplul de success prin renunțare. Pentru că renunțarea face parte din viață și câteodată mă uit cu maximă admirație spre oamenii care decid să înceapă de la capăt și să lase totul în urmă. Îți trebuie o tonă de curaj și de integritate pentru a știi când este momentul să te retragi. Este nevoie să rămâi autentic și să privești realitatea în ochi. Gabi a făcut asta. Și a plecat cu demnitate.

Am rămas eu acum cu grupa mare a copiilor. Și Alina, o altă zână bună cu grupa mică. Vedem pentru cât timp…