Tocmai ce ne-am întors dintr-un yoga retreat într-o locație minunată, la Predeluț. A fost mai degrabă o vacanță scurtă cu fetele de la studio, în care ne-am relaxat, am gătit împreună și am făcut câte trei sesiuni de practică pe zi. Cum îmi place mie, în comunitate ❤
De ce ai veni într-un yoga retreat?
Am mai scris aici despre desacralizarea termenului de retreat. Și da, dacă o privim ca la manual, vacanța cu yoga de zilele trecute nu a fost neapărat un retreat. Nici pe departe 🙂 Și pe măsură ce mă gândeam la aceste aspecte cu privirea în munți și cafeaua în mână, am realizat ce se întâmplă în jurul meu: lumea reînvață socializarea normală.
Au fost zece femei într-o cabană (mult, dacă stai să te gândești la pericole :)), care urmau să doarmă împreună, să gătească împreună, să împartă baia, sauna, spațiul comun. În orice alte circumstanțe, ar fi existat măcar un moment de tensiune. Însă nu a fost cazul.
Au fost momente în care ieșeam pe terasă și le găseam pe cele nouă fie trăncănind la cafea, fie distanțate maxim una de alta, cu câte o carte în mână, fie una la saună, una pe pajiște, una în bucătărie și tot așa. Și toate erau happy în lumea lor, în care nimeni nu impunea nimic și erau lăsate să fie cum sunt, să facă ce simt.
Reînvățarea socializării cu oameni normali
În urmă cu doi ani vorbeam cu o prietenă despre cum ar arăta lumea ideală la studio și în business-ul ei din hospitality: să poți să îi spui omului care a depășit niște limite că nu e la mă-sa în sufragerie, el să râdă, să își ceară scuze și să rămâneți buddies pe vecie. O utopie, desigur.
Ideea e că am uitat cum e să ne comportăm ca niște oameni normali. Să nu luăm totul personal, să acceptăm părerile celorlalți, să ne adaptăm nevoilor grupului, să nu stăm legați ombilical de liderul de grup sau de alți participanți. Să acordăm spațiu personal când e nevoie, să putem să râdem de noi și cu ceilalți, să le îngăduim să fie exact așa cum sunt. Iar asta se poate întâmpla, dacă avem oamenii potriviți lângă noi.
Nu există oameni asociali, așa cum se mai definesc unii. Există oameni cu un anturaj de rahat, care îi trage în jos și atunci acești oameni preferă să se ducă într-o peșteră, să se ascundă sub o piatră, să se delimiteze cumva de energia de grup.
Însă în momentul în care ne-am recăpătat conștiința faptului că suntem entități diferite, dar parte a aceleași structuri, lucrurile nu au cum să meargă prost în povestea cu socialul. Dacă ai lângă tine oameni cu valori comune, oameni buni și deschiși la inimă și minte, nu ai de ce să vrei să te duci în pădure. Te vei simți în siguranță lângă ei.
Vacanță cu yoga Vs. yoga retreat
Ideea de retreat, retragere, așa cum este ea definită, este ideală pentru cineva care a ales calea asta a elevării conștiinței. Doar că nu e pentru toată lumea. Cei care încă sunt ancorați în social și au ca priorități copiii, familia, job-ul, business-ul etc, vor avea mari dificultăți de adaptare într-un yoga retreat ca la manual. Pentru că acolo vorbim despre o asceză mult mai puternică, deci și mai multă muncă decât făceau acasă. Deci până nu apare nevoia schimbării priorității, un retreat de yoga poate face mai mult rău decât bine.
La fel se întâmplă și cu cei nepregătiți pentru o asemenea experiență. Dacă doar vor să bifeze un retreat și nimeresc unul cum trebuie (noroc că sunt foaaarte slabe șansele să se întâmple asta), destul de probabil să aibă un șoc. Biologic, să somatizeze respingerea practicii/locului/oamenilor sau mental, să intre într-o fază de critică/autocritică în care devin moartea pasiunii pentru ei și cei din jurul lor.
Am mai văzut filmul ăsta de nenumărate ori în retreaturi, așa că singura soluție pentru a împiedica asta și pentru a menține, în același timp, un standard al practicii, este ca la înscriere să se stabilească niște filtre mai clare de înscriere și acceptare.
Degeaba vrei să te duci în munți. Mintea va veni cu tine
Nevoia asta cu plecatul din social și distanțarea de oameni este frecventă, indiferent dacă faci sau nu practică. Ce vrei, de fapt, este să îți regăsești echilibrul și liniștea. Pe care nu le ai în capul tău, nu sunt neapărat de vină cei din jur. Desigur, schimbarea mediului ajută pentru limpezirea minții, dar aceleași emoții și gânduri te vor însoți oriunde te-ai duce.
Pentru a avea o șansă reală de a face liniște în minte, este nevoie să lucrezi cu tine, să menții o practică susținută, indiferent de mediu sau de loc. Să faci acea introspecție zilnic, până când ajungi la miezul problemelor tale. Nu e neapărat plăcut, nici în social, nici în afara lui. Doar că socialul are partea lui foarte frumoasă și utilă: oamenii, situațiile cu care te confrunți sunt oglinzi. E ca și când ai fi într-o cameră a oglinzilor și vezi bucăți din tine peste tot unde întorci capul. Evident, unele sunt distorsionate, nu reflectă realitatea așa cum este ea, dar reflectă părți din tine în anumite circumstanțe de mediu.
Te vezi nasol în relație cu cineva? Ei bine, EȘTI nasol în acel mediu. Pentru că oglindește o parte din tine. Te vezi frumos când ești în compania altcuiva, pentru că ești. Și aceea este o oglindă care îți arată genul de oameni care îți fac bine, scot ce e mai bun din tine.
Exemplele pot continua la nesfârșit. Dar fără acea practică de introspecție, le vei înțelege doar la nivel teoretic. Ai nevoie de social, ai nevoie de comunitate, ai nevoie de o familie de suflet care să te facă mai bun(ă). Ai nevoie de oglinzi în care să te vezi așa cum ești.
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că