Cred că aud asta cel puțin de 3 ori pe săptămână: Mihaela, TREBUIE să fiu mai feminină. Am nevoie să intru în energia mea mea feminină. Sunt prea orientată spre masculin.
Și lista poate continua. Treaba este că o aud de la femei cu energia ditribuită în șapte mări și șapte zări, cu o tonă de emoții, într-o mișcare continuă, de obicei haotică. Deci mai feminin de atât nu se poate :))
Ca multe alte probleme inventate, de câțiva ani se insistă pe toxicul masculin și pe toxicul feminin. Și apoi pe masculinizarea femeilor și automat pizdificarea bărbaților. Practic, s-a creat o problemă în care toți suntem defecți pentru că am preluat rolurile celuilalt sex și trebuie să ne băgăm mințile-n cap și să ne comportăm ca atare. Eu încă aștept un guru din ăsta vedetă care să le spună oamenilor ce-i aia feminin și masculin și eventual să le spună că nu e nimic in neregulă, deci nu e nevoie să se comporte ca-n manualul de feminitate/masculinitate.
Energia feminină și energia masculină
Dar până apare guru vedetă, o să încerc să explic eu. În oricare din poveștile Genezei, masculinul stă și își vede de treaba lui, iar energia feminină mișcă, cercetează, descoperă și de obicei, îl și bagă în belele pe masculin – vezi Adam și Eva. Nu o să intru acum în problema de conținut a poveștilor, ci la principiul de bază. Masculinul este conștiință, femininul este energie. Când cele două se întâlnesc, se creează o nouă lume, un univers perfect, dar dual.
Dinainte de poveștile despre facerea lumii, este șamanismul. Și acolo, unde rolurile nu sunt atribuite unor ființe magice, ci naturii, distribuirea e la fel. Avem Mama Pământ, cu energia feminină, care se schimbă prin anotimpuri, hrănește, apără, protejează și aplică consecințe și Tatăl din cer, care ghidează, care pune lumină pe drum, care trimite mesaje și ne ajută să le decodăm. Și între ele, suntem noi, oamenii. O sumă a ambelor forțe, în egală măsură.
Și totul pe lumea asta, se bazează pe dualitate. Pe părți ale dualității, de fapt. Oamenii își caută “o jumătate” pentru că se simt incompleți. Pentru că au crescut de mii de ani cu convingerea că dualitatea se găsește în exterior, nu se integrează. Apoi, vin convingerile sociale, care ne explică – în funcție de cultură și de dinamică – rolul femeii și al bărbatului. Ba că el tre’ să fie provider, dar și sensibil, dar și ferm în același timp. Femeia, că trebuie să aibă grijă de casă/copii, dar și să fie aranjată, să presteze și sexuț la dispoziția providerului, dar să fie și independentă, dacă te apropii de Vest mai mult.
Nu vreau să intru în povestea patriarhatului și a feminismului, că mă apucă ditai nuvela de scris. Ambele curente au venit cu aceeași încărcare toxică. Pentru că orice sau oricine îți spune cum trebuie să fii, eu îl încadrez la toxicitate. Nu ai cum să îi spui unui bărbat cum să fie bărbat sau unei femei cum să fie femeie. Este de datoria fiecărui om să își facă întregirea. Fără manual și fără roluri.
Unde apare toxicitatea
A devenit atât de mainstream treaba asta cu toxicul, că până și aici s-a făcut manual. Nu mă refer la patologii, unde da, e bine să ai un manual din când în când, ci la tendințe de social media.
Din perspectiva mea, toxicitatea apare atunci când negi dualitatea. Când nu te lași să fii bărbat dacă este femeie și nu te lași să fii femeie, dacă ești bărbat. Refuzi întregul cu prețul vieții și al relațiilor tale.
Și avem așa: femeile sunt câteodată super cool dacă bat un cui sau schimbă roata de la mașină, dar devin necool dacă beau o bere, se uită la un meci sau înjură în confruntări. În anumite medii familiale sau profesionale, devine o problemă și dacă sunt prea organizate și delegă oameni care să facă X sau Y. De violență nici nu se mai pune problema, doamne ferește să ai vreo ieșire publică în care să îl pui la punct pe agresor, fie el și verbal. Ai primit imediat eticheta de masculină și dereglată. Nu contează contextul, nu contează cum te comporți în rest. Dacă manualul zice să nu faci asta, păi nu faci.
De partea celalaltă a toxicității, sunt femeile care respectă manualul cu sfințenie. Nu beau, nu înjură, se feresc de conflict cu orice preț. Sau cele care cred că au nevoie de un bărbat să “le protejeze”. Să te protejeze de ce? De cine? Cele care cred că lumea trebuie să se adapteze lor, nu ele lumii. Că oamenii care au refuzat adaptarea la regalitatea lor imaginată sunt “toxici” și că femininul nu trebuie să facă nimic mai mult decât să existe. Și că masculinul trebuie să muncească și să treacă prin lupta cu balaurul (sau ce orătănii mai erau prin basme) ca să își demonstreze valoarea de masculin. Partea funny este că energetic este fix invers.
Și în ceea ce privește masculinul, cea mai acută trăsătură a toxicității este refuzarea feminului ca parte din întregul interior. Refuzarea curiozității, a cercetării, a căutării, a mișcării, în general. Bărbații care au decis că partea asta cu dezvoltarea – prin orice instrumente s-ar face ea – “e pentru femei”. Validarea mediocrității. Refuzarea emoțiilor prea puternice. Da, știu, bărbații nu plâng. Ba să plângă, dar să nu SE plângă. Autosuficiența cred că este cea mai puternică trăsătură care stă în calea întregirii și a dualității.
Păi cum să fii tu, ca bărbat ghid și lumină, dacă nu faci nimic să dezvolți conștiința asta? Cu ce să ghidezi? Pe cine să ghidezi? Cum să fii tu femeie, energia de hrănire și protecție dacă nu ai control asupra propriilor emoții (hormoni)? Pe cine să hrănești? Cum să îți cauți tu jumătatea când nici de jumătatea care ești nu au putut să te îngrijești și să o faci întreagă?
În spatele unui bărbat puternic este femininul din el care a fost onorat și pus la loc de cinste. În spatele unei femei puternice stă masculinul din ea care i-a dat claritatea conștiinței.
Iar în spatele toxicității stă, de obicei, nevoia de a-ți găsi jumătatea 🙂
Love, M.
Table of Contents
Yoga în Constanța – Școala de Toamnă – ediția 6
Fiecare om este exact atât cât îi permite sistemul său nervos să fie – și nimic mai mult. Dacă ești în căutarea unei practici profunde
RETROGRADE Festival, în weekend la NIBIRU
Nici nu știu care din zile o aștept mai mult :)) Dar hai să îi spunem Retrograde weekendului prelungit, de la un capăt la altul,
STARDUST – fericire pură 🤍
Cel mai intens weekend al sezonului de până acum a adus în NIBIRU Arena atmosfera marilor petreceri construite în jurul muzicii anilor ’90 și 2000,