Crezi că ești îndreptățit să ai ceea ce ai? Ți se cuvine doar ce ești

În lumina ultimelor zile, am avut revelația multitudinii de oameni de genul “entitled prick”. Știi tu, genul ăla de adult care crede că este îndreptățit să dețină, să acapareze un loc, o discuție, să fie buricul pământului. Un fel de narcisist, dar mai lame 🙂

Totul este un dar. Nu ești îndreptățit să... nimic

Nu vorbim despre copii care au crescut având totul la picioare, iar acum habar n-au să discearnă ce li se cuvine și ce nu. Acolo e oarecum previzibilă direcția.

Vorbim despre ditai adulții care au fost dați cu capul de pereții vieții de câteva ori bune, fie prin evenimente de viață, fie prin somatizări grosolane, dar n-au înțeles nimic.

Când te crezi centrul Universului, ai senzația new age că acea “încredere în sine” înseamnă să fii meltean. Că dacă bați cu pumnul în masă vei obține ceea ce vrei. Ori, încrederea în sine înseamnă putere. Pumnul în masă e slăbiciune. Manipularea este slăbiciune. Victimizarea este slăbiciune. Puterea este, de fapt, a celor care se abțin să îți dea o lopată în cap să îți revii. Deci nu-i la tine.

Ai primit o viață în dar. Ce faci cu ea?

Faptul că tu ești în viață, aici, acum, da, se datorează părinților tăi. Dar, mai presus de asta, se datorează unei forțe mai mari care a decis ca tu să vii pe acest pământ. Doar ai mai văzut cupluri care nu pot să conceapă, nu?

Șefu’ s-a gândit că este o șansă bună ca tu să te naști și să trăiești în condițiile de acum, cu oamenii pe care îi ai în jur, cu toate provocările. Ți-a dat, odată cu nașterea ta, o multitudine de abilități și capacități pentru ca tu să îți urmezi drumul și să faci Rai din ce ai. Tot ceea ce s-a adăugat pe parcurs, material sau emoțional, a fost un dar. Un cadou. O primă, practic. De care tu nu te-ai entuziasmat, nu te-ai bucurat, ba chiar ai ajuns să ai impresia că ți se cuvin.

Ori, dacă tu ai fi Șeful tău și ai avea un “angajat” ca tine, ce ai face? Avertisment, 10% din salariu și în cele din urmă l-ai da afară. Pentru că tu nu poți să lucrezi cu astfel de oameni, îți creează dizarmonie în echipă și tu ai nevoie de oameni buni și competenți.

Faci tu singur paralela… 🙂

Ce ți s-a dat ți se poate lua cu aceeași ușurință

Pentru unii oameni observ că e un șoc atunci când suferă vreo pierdere. Materială, partenerială sau de orice altă natură. Au senzația că “al meu” e ceva real.

Nimic din ceea ce avem nu este al nostru, nimic nu ni se cuvine, de unde a venit, așa se va duce înapoi. Doar că am uitat să ne bucurăm de ce avem, cât avem. Am luat de-a gata lucruri, oameni, emoții, hrană, animale, orice. Ne-a luat valul îndreptățirii și nici nu știm când au trecut pe lângă noi toate astea.

Dacă mâine ai pierde ceea ce ai mai de preț acum, în primă fază ai plânge pierderea. Vei căuta vinovați, motive, explicații așa-zis raționale. Dar vei rămâne cu regretul propriei îndreptățiri toată viața.

Ești responsabil doar pentru propria evoluție

Ceea ce ai ajuns acum este suma tuturor evenimentelor, persoanelor, deciziilor din viața ta. Și dacă ai muncit mult, curat și asiduu, da, toate astea ți se cuvin. Pentru că fac parte din evoluția ta, pentru care ai plătit un preț.

Apropo, știai că totul are un preț, nu? Ca regulă generală, când ceva te costă propria liniște și îți lezează demnitatea, e prea scump 🙂 Nu vei primi nimic în schimb.

Nu confunda demnitatea cu ego-ul. Evoluția ta este unică, în acord cu cele mai profunde căutări și valori ale tale. Demnitatea înseamnă apărarea acelor valori până la sânge. Înțelepciunea înseamnă să nu ajungi totuși la sânge…

Namaste!