Pentru unii oameni observ că e un șoc atunci când suferă vreo pierdere. Materială, partenerială sau de orice altă natură. Au senzația că “al meu” e ceva real.
Nimic din ceea ce avem nu este al nostru, nimic nu ni se cuvine, de unde a venit, așa se va duce înapoi. Doar că am uitat să ne bucurăm de ce avem, cât avem. Am luat de-a gata lucruri, oameni, emoții, hrană, animale, orice. Ne-a luat valul îndreptățirii și nici nu știm când au trecut pe lângă noi toate astea.