Există de mulți ani încoace un concept din sfera New Age care se numește flacăra geamănă sau twin flame love. Conceptul definește acea dragoste de cuplu perfectă, ideală, fără de prihană, unde Dumnezeu își va face loc după ce se vor fi ars ‘jdemii de datorii karmice și cei doi parteneri vor fi trecut prin focurile iadului ca să fie împreună. Sună palpitant, nu?
În cele mai multe povestiri pe forumuri și pe bloguri, flacăra geamănă este deja într-o situație megacomplicată, de obicei căsătorită sau într-o relație și de aici pleacă și tendința minții de a găsi justificări pentru iubirea aparent imposibil de materializat și puterea ei nepământească pentru ambii parteneri de a-și găsi drumul unul spre celălalt.
Ego-ul iubește conceptul de flacără geamănă
Nu spun că twin flame nu există. Nu avem de unde să știm prin ce forțe lucrează Divinitatea, cu atât mai puțin să le înțelegem. Dar să ne simțim “cei aleși” pentru o infatuare care ne prinde nepragătiți într-un moment T al vieții, este un act egotic fără îndoială. Ce ai făcut tu ca să meriți o astfel de iubire divină? Ai o practică spirituală atât de puternică încât să cunoști acea iubire una la un milion? Te-ai rugat pentru asta? Te cunoști atât de bine – atât eu-ul cât și umbrele lui – încât să fii 100% convins că povestea ta de dragoste nu este doar o manifestare a tiparelor subconștiente?
Spui că odată încununată această manifestare a iubirii veți deveni unul, un întreg. Nu mai bine te întrebi de ce nu ești deja întreg/întreagă? Shiva și Shakti sunt un concept de întregire pe interior, nu în exterior.
Nu e nevoie să devii defensiv. Sau, mai degrabă defensivă, căci observ o tendință preponderent a femeilor de a-și face filme din idealizarea iubirii de cuplu. Doar pune-ți întrebările corecte, folosește-ți rațiunea, discernământul și vezi dacă, de fapt, nu te atrage un tipar de indisponibilitate emoțională, fizică sau doar ideea de nou.
Abuzul emoțional și sufletele pereche
Toate sufletele vin din același loc. Ideea că ai putea să faci o pereche cu X sau Y și nu cu Z la nivel de suflet, este, din nou, o idealizare a iubirii sau a partenerului. Am văzut până acum sute de relații toxice în care ea sau el erau supuși unui abuz uriaș de către partener (fizic și mai ales emoțional), dar care își justificau prezența în relație prin “we’re soul mates”. Acel “we’re soulmates” nu va face decât să încurajeze comportamentul abuziv al celuilalt, iar pe tine te va lăsa cu frustrări și incapacitatea de a cunoaște sănătatea într-o relație.
Ca să înțelegi, povestea cu flacăra geamănă sună cam la fel dacă o cauți pe google: unul din ei se îndrăgostește de cineva indiponibil. Ca distanță sau ca statut familial. Și de aici începe lupta, conflictul interior. E un fel de joc de-a v-ati ascunselea, în care el vine, ea fuge, ea vine, el fuge, el nu dă niciun semn, ea e zen, după care el începe să obsedeze asupra potențialului relației și așa mai departe. Jocul ăsta poate dura și ani de zile și mi-e tare greu să cred că vei atinge mântuirea la finalul lui. Oricare ar fi acesta.
Fiind, totuși un basm foarte bine închegat de curentul New Age, dansul e cu happy end. Ce nu am citit până acum pe forumuri sau bloguri este fix acest happy end.
Nu mă înțelege greșit, nu sunt nici negativă, nici nu vreau să îți tai elanul marii iubiri. Doar că orice poveste are nevoie de un follow up ca să devină credibilă. Și cred că este foarte sănătos să păstrezi o formă de îndoială/rațiune/discernământ, în ciuda abundenței hormonale a momentului.
Idealizarea iubirii te limitează
Idealistul nu face altceva decât să imite. Un concept, o altă relație, o proiecție mentală. Nu poți cunoaște dragostea atâta vreme cât o idealizezi. Când ești fixat că trebuie să arate musai așa (în anumite tipare), ai mintea și inima închise. Posibil chiar să ratezi adevărata iubire pentru că nu se încadrează în tiparele tale mentale.
Dragostea este un proces experențial, nu conceptual. Este nevoie să o trăiești, cu compasiune, generozitate și inima deschisă. Dacă o relație nu se încadrează în normele tale, în ce știai tu până acum despre dragoste, nu înseamnă că nu e autentică. Nu înseamnă că va fi numai lapte și miere. Nu înseamnă nici că e nevoie să treci prin iad ca să îți salvezi prințul sau prințesa. Este suficient să rămâi prezent și conștient în fiecare moment al relației, fără să te agăți de trecut sau să proiectezi în viitor.
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.