La cum arată lumea acum, cel mai frică îmi este să îmi fie frică. Am trăit pe propria-mi piele efectele psiho-somatice ale fricii și văd zeci de oameni pe săptămână cum trăiesc în iad pentru că refuză să înfometeze demonul ăsta numit teamă. Le e frică de viruși, de război, de cei neînfricați pe care i-ai denunțat fără regrete atunci când au rupt rândurile. Le e frică de moarte, pentru că nu au trăit niciodată cu adevărat.
Mă tot întreb de vreo doi ani încoace, de când frica a pus stăpânire pe oameni, ce Doamne iartă-mă e în capul lor. De ce vor să se sinucidă energetic și, în cele din urmă și fizic, și nici măcar nu sunt conștienți de asta.
Frica nu păzește pepenii
De fapt, frica nu păzește nimic. Este o energie de propulsie, nu de pază. Oamenii iau diverse decizii mânați și ghidați de frică, majoritatea dintre ele stupide, menite să îi afunde și mai tare în iadul în care se află. Ca dovadă, ultimii doi ani. Frica a dezbinat, frica i-a făcut pe oameni să nu mai caute comunitatea, alți oameni, i-a făcut să se izoleze, să se comporte idioțește, să frizeze penibilul și nici măcar să nu își dea seama de asta. I-a făcut să ia tratamente experimentale, să se îndoape cu antibiotice și antivirale și să plătească prețul ceva mai târziu, prin așa-zisele “sechele covid”.
Acum îi face să se aprovizoneze cu iodură de sodiu, să se îmbulzească la pașapoarte, să consume mai mult, să blocheze niște bani în fantezii apocaliptice din care voi ieși mai săraci, mai panicați, mai triști și mai bolnavi – și nu doar de tiroidă. Sunt oameni, români, care stau cu bagajul pregătit la ușă, în caz că e nasoală treaba să se care. Oamenii ăștia nu realizează că oriunde ar pleca, frica va veni cu ei. Este bagajul cel mai greu de care nu vor scăpa nicăieri în lumea asta.
Opusul iubirii nu este ura. Este frica
Nu are sens să îți spun acum ce ravagii poate face frica în organism. De la producția în exces de adrenalină, cortizol, până la supraîncărcarea suprarenalelor, la vaso-constricție, probleme metabolice, boli cardiovasculare, etc. Sunt zeci de studii clinice despre stres și frică – sunt unul și același demon. Deci să îți fie mai frică de frică decât de amenințarea unei morți mai rapide 🙂 Teama asta irațională ucide încet, dar sigur. Ucide decența, demnitatea, logica, iubirea, familia, ucide viitorul copiilor crescuți în această energie, ucide speranța unei bătrâneți liniștite și ucide credința. Frica este un demon, cel mai puternic dintre ei.
Atunci când trăiești într-o energie a iubirii autentice, ai înțeles deja că asta presupune acceptarea și îmbrățișarea tututor nuanțelor și culorilor. Și alb, și negru. Înțelegi că toate vin din aceeași sursă și este doar o chestiune de alegere încotro vrei să îți îndrepți atenția. Plus că atunci când trăiești într-o energie a iubirii, nu mai ai teamă. Nici măcar frica de moarte nu mai este foarte pregnantă, pentru că știi că dacă mori mâine, ai trăit. Ai trăit integru, fericit, optimist, așa cum e viața aia bună la care tot tânjești, dar nu te lasă acest demon să o creezi.
Mi se pare cea mai bună ilustrare a demnității și neclintirii în iubire și credință această imagine care circulă pe net de câteva zile ❤️
Teama de necunoscut
Chiar dacă majoritatea oamenilor spun că le e frică de moarte, este mai degrabă o teamă de necunoscut. Dacă nu e nimic după? Dacă am fost nașpa în viața asta și voi plăti dincolo? Dacă ajung în iad? Dacă nu mă întâlnesc dincolo cu cei plecați mai devreme?
De fapt, cea mai mare frică a lor este că nu mai au timp. Nu vor să moară pentru că nu au apucat să trăiască. Au amânat o viață întreagă bucuria de a trăi, lăsând pe mai târziu acele decizii care ar fi schimbat definitiv calitatea vieții. Plecarea de la job, din relație, deschiderea propriei afaceri, mutatul într-un loc bun pentru suflet, așteptarea momentului perfect pentru a acționa.
Au mers tot timpul pe ideea că “o să fie mai bine după ce… “. Și nu a fost nici după acel “ce”, pentru că viața nu stă după fundul lor. De aici și expresia Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă. Le-a dat deja gândul, ideea sclipitoare. Inacțiunea este păcatul lor.
Din fericire, această energie a fricii poate fi alchimizată. Poate fi transformată în ceva constructiv. Pentru că atâta vreme cât încă mai ai o teamă care te stăpânește, înseamnă că viața ta poate suferi îmbunătățiri considerabile. Deci ai cu ce să lucrezi, e nevoie doar să vrei și tu să faci asta.
Îți doresc tare mult ca în această perioadă să rămâi ancorat în iubire. Este singura care te va menține sănătos la trup și la spirit ❤️
Namaste!
Table of Contents
“Pasionații” de spiritualitate
Articolul trebuia să se numească “masturbarea spirituală”, cu ideea asta plecasem la drum. Dar nah, am și cititori mai slabi de înger, dar și cititori
Nu faci yoga că nu ești flexibil/ă?
Putem să vorbim – eu și cei ca mine – o sută de ani despre ce este yoga, despre cum ea, în esență, este o
Obsesie vs Obiectiv
În curentele acestea new age se tot vorbește despre setarea intenției sau a obiectivului. Ceea ce e fair, avem nevoie de o locomotivă, plus că