Gura lumii n-o astupă nici pământul

gura lumii

Nu, nu m-a supărat nimeni 🙂 Încep cu disclaimer-ul, că iar o să aibă unii senzația că mi s-a întâmplat ceva. De fapt, tocmai senzația asta a lor m-a făcut să vorbesc despre gura lumii. Am zis eu că îmi găsesc muze la fiecare pas… 

M-am lovit de întrebări de genul care e faza, ești ok, treci prin ceva anume? Numa’ terapeuți curioși out there 🙂 De ce unii oameni cred că postările sunt despre mine? De ce nu cred, în schimb, că sunt despre ei? 

Pentru mine, gura lumii e subiect de studiu al conștiinței

Poate sună cinic, dar mie chiar îmi place să observ oamenii. Să îi las să vorbească, despre sau cu mine și să trag propriile concluzii. Bazate pe experiență și pe tipare de personalitate și conștiință. Poate e bine, poate nu, dar până acum nu m-am înșelat. Prea mult :))

Este un exercițiu pe care ți-l recomand cu mare drag. Evident că mulți oameni vor vedea paiul din ochii celuilalt, în detrimentul bârnei din proprii ochi. Și asta e perfect, știi deja ce issues ascunde cel din fața ta doar prin simpla ascultare a judecăților de valoare. Ce încerc să spun este că gura lumii este un indicator foarte bun al nivelului de conștiință la care ai ajuns.

Când reușești să te detașezi, să nu mai fugi de social și să nu îți mai iei repere în exterior, gura lumii este instrumentul ideal de analiză. A ta și a lumii în care te miști. 

Dacă știi bine cine ești și vezi restul oamenilor ca pe niște entități independente și trecătoare prin viața ta, ai ajuns la un nivel periculos de libertate. Periculos pentru “lume”. Eliberator pentru tine.

Cum te detașezi de gura lumii?

Cu greu. Ai fost învățat să răspunzi la condiționarea rușinii. “Ce-o să spună lumea dacă…” Asta e o problemă de ego. De ce ai tu senzația că toată lumea e cu ochii pe tine, că tu ești buricul pământului, centrul universului și o să spună lumea ceva dacă…? Dar “lumea” te întreabă pe tine ce părere ai înainte să ia o decizie? Când “lumea” decide să facă un copil, să NU facă un copil, să își dea demisia sau să divorțeze, te întreabă pe tine ce părere ai? Dacă răspunsul e nu, atunci presupun că ți-e clar că pe “lume” o doare-n paișpe, de fapt, de ce crezi tu. 

Și pe tine ar trebui să te doară tot acolo. Gura lumii n-o astupă nici pământul, în ciuda zicalei. “Lumea” se va uita întotdeauna în curtea altuia pentru că la ea în curte e moloz, mizerie cu scheleți vechi și pietrificați de la atâta uitat peste gard. Jobul tău este să îți menții curtea curată, gardul înalt și inima deschisă. Poate în viața următoare o să ai vecini mai puțin băgăcioși.

Socialul este o oglindă

Principiul oglindirii este cât se poate de valabil. Nu se aplică tuturor celor din jurul tău, dar dacă faci un pas în spate și vezi dintr-o perspectivă de ansamblu ce fel de oameni ai lângă tine, vei putea să-ți faci o idee despre propria valoare. Devii asemenea celor cu care îți bei cafeaua. Deci nu ai nici măcar un motiv să ți-o bei cu oameni pe care îi desconsideri. Doar dacă nu cumva ești la fel ca ei…  

Și dacă ești la fel ca ei și nu îți place, ce faci în sensul ăsta? Și dacă îți place, de ce te mai devalorizezi? 

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *