Infuzie de umanitate din Ucraina

Ucraina

Subiectul războiului și al refugiațiilor din Ucraina a fost unul despre care nu am vorbit, nici aici și nici nicăieri. Chiar am fost cumva mândră de mine că am reușit să stau deoparte și detașată. Pentru că în alte vremuri aș fi lăsat subiectul și suferința să mă consume, implicată până în gât.

De data aceasta, am reușit cumva să rămân detașată și să aștept ca oamenii să vină spre mine. Să mi se ceară ajutorul înainte de a mă oferi eu trup și suflet să îl dau, în orice formă. Să fie reală nevoie de mine, iar atunci eu le voi alături. 

Ucraina are oameni tare frumoși

În tot acest timp, am decis să observ. Să întreb, să aflu din surse mai apropiate care este vibe-ul, ce spun și vor oamenii, să le urmăresc comportamentul. Și am ajuns la concluzia că cei care vin din Ucraina spre România vin și cu o misiune subtilă: să ne scoată capul din cur și figurile din cap. Să renunțăm la idei preconcepute și la ceea ce credeam că știm. 

Cred că ți-am mai explicat la un moment dat cum avem conducătorii pe care îi merităm. Cum conștiința colectivă pune în poziții cheie oameni după chipul și asemănarea populației. Da, e greu de digerat doar dacă te uiți cine conduce Constanța… Oare să fim majoritatea în halul ăsta? Cam da. Gura mare, capul mic, pe combinații și aroganță. Este o oglindă. 

Prin simpla analogie, te invit să observi discursul și atitudinea lui Vladimir Zelenskiy. Ucraina are oameni oglindă pentru Zelenskiy. Da, ok, nu-l place toată lumea. Și nici nu nevoie 🙂 

Infuzia de umanitate

Nu vreau să mă refer la cei care au venit aici și continuă să își plângă de milă și să rămână într-o energie a fricii și a victimizării. Deși numai în pielea lor să nu fi… Mă refer la cei care au plecat de acolo cu demnitate și fără să lase pe cineva în urmă. Mă tot uit cum oamenii din Ucraina pleacă cu animalele după ei. Cum refuză să își lase familia patrupedă în spate.

Într-o țară în care abandonul de animale de companie abia a început să fie sancționat – și asta cu greu – în care lumea nu își sterilizează animalele de companie accentuând și încurajând astfel abandonul, în care abuzul nu este pedepsit și în care mămicile iau cadouri vii de Crăciun copiilor doar ca să ignore sau să le abandoneze mai târziu, aveam nevoie disperată de o lecție de umanitate. 

Hamsteri, pisici, căței, au fost luați la pachet cu valiza de urgență și restul familiei. Evident că în România s-au lovit și de salvatori de ziua a 7-a care au refuzat transportul cu căței în mașină. Dar asta e limitarea noastră, nu a lor. 

Am văzut la știri o femeie care și-a cărat în brațe câinele bătrân, un ciobănesc german, 17 kilometri până la vamă, pentru că nu mai putea să meargă de frig și bătrânețe. Cum să nu te bucuri că măcar o perioadă de timp oamenii aceștia vor veni cu energia lor în România? Chiar dacă pare egoist, cum să nu speri ca măcar puțin din această decență și demnitate să “se ia” și la ai noștri?

Bărbații din Ucraina

Săptămâna trecută am avut primul contact cu o tipă din Ucraina la studioul de yoga. Foarte simpatică femeia, echilibrată, genul de amazoană/luptătoare, cu coloană vertebrală. Primul impact cu studioul a fost următorul: “dar de ce sunt atât de puțini bărbați la yoga? În Odessa erau majoritar bărbați la clase”. Singurul răspuns care mi-a venit în minte a fost: “ah, înseamnă că voi chiar aveți bărbați în Ucraina. Noi nu”.

Ea a râs, am râs și eu, dar… Nu cu toată gura. Cam asta este radiografia masculinității pusă în oglindă. La noi, masculii feroce își simt amenințată masculinitatea dacă stau cu fundul în sus în asane sau dacă sunt înconjurați majoritar de femei 😑 În Ucraina, bărbații înțeleg că nu este nimic mai important decât autocontrolul, pacea mentală și lucrul cu sine. Altfel, calități cât se poate de Yang. Iar acest lucru se poate vedea și în felul în care bărbații au rămas în Ucraina, trimițând copiii și femeile într-un loc sigur. 

Sunt și câțiva masculi “feroce” care au dat niște șpăgi să iasă din țară. Dar majoritatea au rămas în Ucraina să lupte. Să apere, să protejeze ce mai e de apărat. Pentru că asta face un bărbat, dacă mă întrebi pe mine. 

În oglindă, îi văd pe amărăștenii noștri, deja cu bagajele făcute, să rupă ușa dacă situația devine nasoală. Să dea bir cu fugiții, să își salveze pielea primii. Am auzit/cunoscut suficient de mulți băieței de genul ăsta. Înainte să le găsești scuze, e bine să știi că sunt aceiași indivizi care te-ar împinge și pe tine în fața trenului fără să clipească dacă asta ar însemna să își salveze pielea.

Aspectul spiritual

Sunt convinsă că radiografia aceasta socială și umană este abia la început. Săptămâna viitoare mai am programate două cursante din Ucraina. Lor le-a luat două săptămâni să găsească studioul și să înțeleagă că asta e singura lor ancoră de a rămâne echilibrate în această perioadă. Și vor veni la yoga. Într-o țară străină, cu oameni și un instructor pe care nu îl cunosc, într-un loc complet necunoscut – cu clase bilingve mai nou. 

Alor noastre le ia în medie câțiva ani până se mobilizează să ajungă la studio. 

Sper din tot sufletul ca aceasta să fie o lecție pe care să o învețe și să nu o uite ai noștri. Și ei și ele. Că dacă ei pot, atunci noi nu avem nici o scuză în afară de comoditate. În toate aspectele: și în ceea ce privește animăluțele, și în ceea ce privește determinarea și regruparea în situații de criză și în ceea ce privește coloana vertebrală. 

Să avem zile înțelepte!

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.