Nu e musai să ai o pratică spirituală ca să te simți neadaptat. Și nu, nu ai făcut nimic greșit pentru că te simți așa. E suficient să fi trecut prin suficient de multă muncă de introspecție și viața să îți servit deja câteva furtuni, încât să vină perioade în care simți blocat undeva între două lumi.
Îți recomand să asculți și asta în timp ce citești articolul: Too Much Love Will Kill You – YouTube Music
Te simți între două lumi când trebuie să faci alegeri
Suntem suma deciziilor pe care le luăm și rezultatul alegerilor pe care le-am făcut viață. Iar când cele două intră în conflict, atunci apare această senzație de dualitate, de trăire într-un soi de purgatoriu manifestat dintr-o autoprofeție, de cele mai multe ori.
“As above so beyond” sau “precum în cer așa și pe pământ” (culmea, dacă o spui în engleză pare mai puțin dogmatică). Cerul sunt gândurile, trăirile, chemările, pământul este manifestarea în planul fizic. Adicătălea, fii ce ești și fii ceea ce gândești. Iar dacă nu îți place ce ești, schimbă-ți gândurile. E shortcut-ul pentru o viață fără conflicte interioare.
Lumea din interior și lumea din exterior
În orice om suficient de dezvoltat sau aflat măcar în căutarea unor răspunsuri, există conștientizarea unei dualități, înțelegerea că trăirile interioare arată complet altfel decât manifestările exterioare. Pentru că exteriorul este, de fapt, despre niște limite impuse de alții: societate, prieteni, familie, o așa-zisă moralitate care este, în esență, doar o programare socială.
Ni se spune de mici copii ce e moralitatea, ce se face, ce nu se face, ce e iertarea, ce e dragostea, ce e succesul, neavând nici mintea și nici șansa să înțelegem că acestea sunt doar proiecțiile unor oameni, așteptările lor, fără să fi experimentat deja vreuna din aceste trăiri.
Și atunci, când ajungem la maturitate (orice ce ar însemna asta), poate să ne lovească succesul și dragostea peste ochi, pentru că nu se vor încadra în tiparele noastre programate și nu vom ști să le recunoaștem.
La cei mai norocoși în viața asta, vine un moment al așa-zisei treziri. De obicei, o furtună, un eveniment care să creeze o traumă și care să îi scoată din starea de amorțeală și indolență. Unde îi doare mai tare. Și odată cu el, apare și acestă senzație de a fi între două lumi. Tot ce ai de făcut atunci este să aștepți să treacă furtuna și mai apoi să te apuci să evaluezi daunele și să faci curat.
Pare un clișeu, dar doar dragostea te poate scoate din purgatoriu
Dragostea, nu relația :)) Una-i una, alta-i alta. Relația este funcțională, procedurală, relațională, că de aia e relație. Dragostea este ceva ce nu se schimbă, indiferent de natura relației. Nu pot să îți dau o definiție mai concretă. Chiar dacă alții au făcut-o înaintea mea. Dragostea nu poate fi definită, este nevoie ca fiecare să o trăiască, să o experimenteze și să nu încerce să o încadreze în niște tipare.
Love for the love of love spune o mantră pe care o am pe repeat. Adu-ți aminte că cele mai mișto momente din viața ta au fost atunci când erai îndrăgostit(ă). Atunci exista și devoțiune autentică (fără nevoia de troc energetic: tu îmi dai asta și eu asta), exista și un soi de amorțire a raționalului (haterul din interior care îți spune nasoale), exista un soi de deschidere spre noi orizonturi. După care au trecut niște luni sau niște ani și ai uitat de toate astea. Ai revenit la ascultarea haterului rațional care are nevoie de dovezi și de asigurări pentru a crede și pentru a defini dragostea. Ori, my dear, haterul nu iubește. Haterul de aia e hater.
Nu contează cine te iubește. Contează cum și pe cine iubești tu
Asta am aflat-o la terapie acum niște ani :)) Și viața ne-a arătat, și ție, și mie, că atunci când această energie a iubirii este dusă spre cineva sau spre un ideal al partenerului, rețeta eșecului este garantată. Nici un om nu este în stare să facă față unui astfel de potențial. Așa că nu e corect din partea ta să îți duci toată acea energie spre cineva anume. Vei crea o presiune uriașă și, în cele din urmă, vei fi dezamăgit.
Iubește de dragul de a iubi. Iubește pentru că poți. Iubește pentru că asta este starea naturală a umanității. Iubește ce vrei tu, oamenii, animalele, cărțile, munca, dar iubește-i cu totul. Cu bune și cu rele. Și fără atașamente.
Abia atunci vei înțelege conflictul dintre cele două lumi. Și abia atunci vei ajunge în lumea din care aparții. Tot neadaptat vei fi, dar măcar vei fi fericit.
Namaste!
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.