La final, rămâi cu ce ai iubit mai mult

ce ai iubit

Azi dimineață când mă urcam în mașină de la yoga pe plajă, am dat drumul la radio și ăsta a fost primul lucru pe care l-am auzit: “la final, rămâi cu ce ai iubit mai mult”. Și uite așa, am găsit titlul pentru ceva ce vreau să îți spun de câteva zile, dar e greu de povestit în cuvinte.

Nu-mi place să scriu despre mine. De fapt, ca orice om, aș diseca viața oricui și aș pune-o pe hârtie, numai pe a mea nu. Dar experiența din ultimele zile m-a făcut să înțeleg că viața mea contează pentru ca tu să îți primești lecțiile ceva mai ușor. Sau măcar o vorbă bună 🙂

Ce ai iubit mai mult îți va creiona existența

Nu pot să spun că dintotdeauna am iubit oamenii. Aș fi super ipocrită. În viața mea anterioară, așa cum îi spun eu, mă iritau de-a dreptul. I-am iubit pe cei care aveau să îmi dea ceva la schimb – cam cum înțeleg majoritatea oamenilor iubirea, ca troc: te iubesc dacă mă faci să ma simt bine, dacă îmi dai atenție și îmi ești la dispoziție. Altfel… mai ușor cu iubirea pe scări 🙂 

De câțiva ani încoace, însă, Dumnezeu m-a pus cumva pe o altă cale. Cei care spun că haterii nu au nici o șansă de salvare sau că sunt pierduți definitiv, se înșeală. Eu sunt unul dintre ei. M-am trezit cu o lopată în cap, dar m-am trezit. La timp, zic eu. La timp să mă bucur de viață.  

Mi-am dorit cu ardoare și disperare câteodată să se creeze o comunitate în jurul One Yoga. De aici și #WeAreOne. Raționalul evident că mi-a dat o grămadă de explicații atunci pentru asta: vrei comunitate ca să simți că aparții unui grup, unui trib, vrei comunitate ca să compenseze lipsa unui copil, vrei comunitate pentru că vrei o ancoră în lumea asta și așa mai departe (vorbește mult troll-ul din capul meu). Nu. Vreau comunitate pentru că iubesc oamenii. Așa cum au ei nevoie să fie iubiți. Și pentru că sunt mulți, mi-a fost mai ușor să îi aduc pe toți la un loc, într-un scop comun 🙂

Revelația vindecării

A fost o săptămână amestecată pentru mine. Povestea pe scurt este că în primăvară au apărut niște noduli la sân, am început tratament alopat și nu numai, plus un proces dureros de smerire și renunțare, în căutarea speranței și regăsirea Sufletului. Știam prea bine cauza spirituală a nodulilor, dar, cu toate astea, raționalul nu m-a ajutat să nu apară. Deci venise momentul să predau mai puțin și să practic mai mult din ceea ce predau 🙂 Deci, zidurile jos și toate cărțile inimii pe masă. Doar așa mă puteam vindeca.   

Ți-am spus deja că nu îmi place să vorbesc despre mine, deci nu o să intru în detalii cu privire la tratamentul trupului sau al Sufletului. Oricum nu e același pentru toată lumea… Ce funcționează, totuși, pentru toți, este regăsirea acelui “ce ai iubit mai mult”.    

Iar atunci, acel ceva ce iubești mai mult, te va ajuta în vindecare. De preferat, să înțelegi că acea iubire, pasiune, adorație de-a dreptul, este o extensie a conștiinței tale. Este felul lui Dumnezeu de a te ajuta să ajungi înapoi Acasă. E nevoie și de devoțiune, este nevoie și de ardere a ego-ului, e nevoie să lași toate zidurile jos și să vezi ce rămâne, de fapt. E un fel de moarte în viață. Când rămâne pace, recunoștință și bucurie infinită, te-ai întors Acasă.   

Dumnezeu lucrează prin oameni

În drumul spre București la un nou control la sânul cu probleme, am rămas fără baterie la telefon. Mesaje peste mesaje de la oameni care s-au oprit câteva minute din ritmul lor și au trimis ceva gânduri bune spre mine. Pentru că pentru ei conta ca eu să fiu bine. Pentru că acea comunitate chiar există și este condusă de cea mai înaltă dintre valori: iubirea necondiționată. Dumnezeu. Tata. Șefu’. Cum vrei să-i spui 🙂

Oamenii aceștia, puși împreună, dar și individual, sunt catalizatorul vindecării mele. Și habar nu au că un banal mesaj pe whatsapp cu energie bună poate face atât de mult. De fapt, noi oamenii, cu toții, nici măcar nu ne imaginăm cum acțiunile și cuvintele noastre chiar pot face o diferență uriașă în lume. Poți fi chiar tu motivul pentru care cineva zâmbește acum, pentru care cineva ia decizia de a-și asculta sufletul, pentru care cineva vrea să se îmbunătățească, să își găsească fericirea. 

Deznodământul controlului

Pe scurt, e bine. Chiar “miraculos”, s-ar părea 🙂 Mai urmează câteva luni de tratament al sufletului, normal… Dar nu asta e important.

Important este că atunci când m-am dat jos din tren mi-am dat seama că nici nu mai contează rezultatul. Eram fericită. Eram împlinită. Eram plină de iubire și recunoștință. Pentru Dumnezeu, pentru oameni, pentru toate experiențele din viața mea, pentru tot. Da, știam că voi fi bine, dar chiar dacă nu aș fi fost, ce am iubit mai mult știam că va rămâne cu mine, chiar dacă eu plec. Pentru că WE ARE ONE

Evident, vine și întrebarea acum… TU? Ce ai iubit mai mult?

Și dacă răspunsul nu te satisface, nu e târziu. Doar adu-ți aminte că nu iei nimic material cu tine. Contează, mai degrabă, ce lași în urmă.

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *