Mâncarea irosită de o minte rătăcită

De când mă știu, am avut o problemă cu mâncarea irosită. Cu consumerimul înțeles strâmb de oameni care nu pot să înțeleagă drept. Zilele trecute am citit un interviu cu Adi Hădean și mi-a revenit subiectul în conștient. Cu o întrebare foaaarte bună:

“Mai are sens să laşi loc de “bună ziua” între tine şi persoana care-şi pune tot bufetul pe două farfurii, dar lasă o farfurie neatinsă?”

Nu. Răspunsul este categoric nu. Oricât de incluzivi sau comunitari ne-am preface că suntem, sunt totuși aspecte atât de îndepărtate ale conștiinței, încât e mai bine să stai departe de astfel de oameni. Lasă-i să stea singuri cu mâncarea lor 🙂 Oricum pare să conteze foarte mult pentru ei…

Mâncarea irosită este apogeul consumerismului

Când am mai deschis subiectul lăcomiei la cursurile de yoga, predând Yamas și Niyamas (da, se vorbește în Yoga Sutra despre asta), am fost întâmpinată cu justificarea vremurilor grele de dinainte de Revoluție și tendința de acumulare a românului. Bullshit! Risipa de hrană este un fenomen uriaș, la nivel global, nu are legătură cu traumele nației sau ale familiei de proveniență. Are legătură cu nivelul de conștiință și atât. Și la nivel global, dar da, și al nației sau al familiei de proveniență.

Dincolo de faptul că hrana este o resursă limitată, iar risipa ei produce haos atât în plan economic cât și la nivel de mediu, problema este o chestiune de awareness. Ok, nu îți spun să te gândești atât de departe încât să realizezi impactul asupra întregii lumi. Poate nu te duce capul până acolo și deh, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Dar de ce Doamne iartă-mă ai “nevoie” de toate toxinele și aditivii ambalați strălucitor, jur că nu pot să înțeleg. Ok, ți-e poftă. Ia O SINGURĂ pungă de chipsuri, fă-ți pofta și pune ambalajul într-un loc special amenajat, gen coșul de gunoi.

Ce vrei, de fapt, să compensezi?

Ok, ți-ai umplut 3 farfurii cu mâncare, ți-au luat 5 case, 4 mașini și câte un smart TV în fiecare cameră. Atât e de capul tău? Nu crezi că ar fi mai sănătos să vezi unde se simte o lipsă acută de ceva? De iubire, de demnitate, de ce vrei tu… din astea esențiale. Cumpăratul compulsiv te va lăsa gol pe dinăuntru până la final. Și mâncatul la fel, doar bonus vei primi și ceva afecțiuni cardiovasculare 🙂

În fiecare an, doar în UK și SUA, după Crăciun, sunt aruncate la gunoi tone de mâncare. Nu mă refer la resturi alimentare, ci la mâncare încă ambalată și expirată (din motiv de un singur stomac) sau alimente despre care s-a decis că nu sunt atât de utile cum păreau inițial. La nivel global, o treime din hrană este aruncată în fiecare an, în timp ce unul din nouă oameni se duce la culcare flămând în fiecare zi. Ai raportul complet aici.

Mâncatul conștient

Sunt destul de gurmandă de felul meu. Sau mai degrabă, foarte pofticioasă. Dar întotdeauna am adus mâncarea la rang de artă. Dacă vreau ceva fonfleuri, fie îmi gătesc – ceea ce consumă timp și energie și normal că voi aprecia altfel asta, fie mă duc să mănânc undeva unde bucătăria se respectă, iar atunci acest lucru, din nou, nu va fi ieftin. În momentul în care îi dai hranei valoarea pe care o are, vei învăța că schimbul real de energie se face pe calitate, nu pe cantitate.

Asta din punct de vedere social. Din punct de vedere ayurvedic, hrana cea mai sănătoasă este cea sattvică, proaspăt gătită (de maximum 3 ore), nerefrigerată, nici prea multă, nici prea puțină, cu ingredinete echilibrate care nu îți dau digestia peste cap și nici nu te fac sclavul lor prin dependență.

Ai un singur corp. Practic, un vehicul care să te care energetic pe lumea asta. E exact ca la mașină. Dacă bagi combustibil prost, mai bate, mai troncăne. Dacă bagi prea mult, dă pe afară. Dacă te duci unde e trafic haotic, e posibil să ieși boțit de acolo. Exemplele pot continua.

Ideea este că ai un singur corp. Și o singură gură. Și, oricât de șmecher ai fi în stomac, și ăla este unul singur. NU ai ce să faci cu atâta mâncare. Fă-ți o listă de cumpărături când pleci la shopping și nu comanda la restaurant când ți-e exagerat de foame.

Cu plăcere 🙂

Namaste!