“Chițăiam” de mai bine de un an că am nevoie de o vacanță în afara granițelor, așa că atunci când a apărut șansa de a pleca în Turcia, cu toate ezitările specifice perioadei de pandemie, am decis să risc și să plec alături de jumătatea mea mai bună și o familie de prieteni tare dragi. Practic, familia extinsă, mai mult de jumătate vaccinată, deci cu riscuri minime de infectare.
Am fost norocoșii care au prins primul zbor al sezonului cu Turkish Airlines de pe aeroportul Kogălniceanu, am plecat de acolo pe 2 aprilie, cu televiziuni, fotografi și baloane inaugurale. Tot noi am fost și ghinioniștii care o saptămână mai târziu au fost anunțați că zborul de întoarcere pe Kogălniceanu s-a anulat. Așa că vacanța s-a prelungit cu încă 3 ore, cât a durat drumul de la Otopeni până acasă.
Pandemie în Istanbul doar pentru localnici
Am stat 3 zile în Istanbul, unde pare că nimic nu s-a schimbat la o primă vedere. Exceptând obligativitatea măștii (pentru lipsa căreia poliția te roagă politicos să o porți, nu își face norma la amezi), Istanbulul pare să se fi oprit undeva în anul 2019.
Am fost acolo în weekend, când teoretic totul se închidea la ora 18. Doar pentru localnici. Turiștii puteau umbla liniștiți pe străzi la orice oră, la orice terasă.
Ce s-a schimbat, însă, este nivelul de disperare al comercianților turci. Nu au fost ei niciodată vreun model suedez de etică în vânzări, dar tendința de te fura la nota de plată a crescut de zece ori mai mult. Serios. O notă de plată de 93,7 de lire te ducea lejer în 937 dacă nu erai pe fază. Pentru că ai înțeles tu greșit, desigur, nu că sunt ei la ciupeală. Deci un gust amar la finalul sejurului în Istanbul, comerț agresiv, intruziv, pare că nu au înțeles nimic din ultimul an.
Timpul se oprește în loc în Cappadocia
Se oprește, se contractă, se dilată, nu știu exact ce se întâmplă acolo, dar clar 4 zile sunt prea puține pentru a petrece timpul într-un loc din care nu-ți mai vine să pleci încă de când ai aterizat. La propriu am vrut să mă bag într-o peșteră să meditez și să rămân acolo niște ani. Ăsta a fost primul contact cu Cappadocia.E ceva magic acolo. Nu știu ce, nu mă chinui să înțeleg, știu doar că e ca un magnet care te lasă cu greu să pleci de acolo. Și dacă pleci, numeri zilele până te vei întoarce.
Am stat într-un hotel de piatră din Goreme, acele structuri pe care ți le poți imagina cu greu, chiar dacă le-ai văzut în poze. Cazarea foarte bună, cam de peste tot ai terase cu view point-uri de unde să admiri orășelul. Mâncarea, în schimb… bună, gustoasă, dar adaptată turistului vestic. Aș fi fost tentată să mănânc ceva mai autentic, dar și-așa opțiunile pe meniul vegetarian erau reduse. Îi scoate supa de linte la capitolul ăsta. Și vinul. Cappadocia are niște podgorii tare bune, demult n-am mai băut un vin așa echilibrat.
“E păcat să ajungi în Cappadocia și să nu zbori cu balonul”. Da, știu. Nu am zburat, pentru că nu ne-au ajutat condițiile meteo deloc în cele 4 zile. A fost vânt puternic, așa că toate zborurile au fost anulate. Oamenii de acolo te pot ajuta cu orice (contra cost sau nu, depinde peste cine dai), dar nimeni nu poate interveni asupra condițiilor meteo. Deci dacă planifici o excursie în Cappadocia, ai două lucruri de făcut:
- rezervă din timp zborul cu balonul. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine și mai ieftin. Eventual cu plata cash, pe loc, nu anticipată
- nu îți face mari așteptări în ceea ce privește balonul. Nu depinde decât de forțele naturii.
Dacă nu ai foarte mult timp la dispoziție (nouă ne-ar fi plăcut minimum o saptămână), alege tururi organizate și un ghid pe măsură. Noi l-am avut pe Ali de la Sonrisa Tours. Absolut genial omul. Ne-a povestit tot ce ne interesa, am acoperit cu el cam tot ce era de vizitat, ne-a ajutat cu tot ce aveam nevoie, inclusiv programarea testului PCR de care aveam nevoie la întoarcerea în țară, noi doi, oile negre și nevaccinate.
Dacă ajungi acolo, e musai să faci Green Tour – partea de Sud, Red Tour – partea de nord, să vezi Goreme open air museum, să te plimbi cu caii, să faci la pas măcar unul dintre traseele de trekking și, desigur, dacă ai noroc, să zbori cu balonul.
Nu e neapărat ieftin, dar este mult mai accesibil decât ne-am așteptat. Tururile și evenimentele aveau prețuri cuprinse între 20 și 35 de euro de persoană, iar balonul îl rezervasem la 60 euro de persoană.
Ce este bine să mai știi este că turcii din Cappadocia nu sunt ca cei din Istanbul. Și nici autoritățile. În Anatolya masca este obligatorie, iar localnicii și jandarmeria nu vor ezita să te oprească să te atenționeze să porți masca. Nu te obosi să le explici că ai anticorpi sau altceva, pentru că nici limba engleză nu este un punct forte.
Ne-am programat o nouă vizită în August
Sunt genul de persoană care nu se întoarce prea repede în același loc, am ceva issues cu repetiția. Dar mi-a plăcut atât de mult locul ăsta, încât următoarea plecare va fi tot acolo. De data asta, ne dorim să stăm măcar 10 zile, în care să luăm la pas locul, să intrăm în ritmul tihnit și molcom al localnicilor, să trăim așezat, cu trekking noaptea sub clar de lună, cafeaua la răsărit privind baloanele și Love Valley și neapărat mașină, pentru că distanțele între obiectivele de vizitat sunt considerabile.
Știu că este ceva mai greu să îți planifici o vacanță în plină pandemie, dar experiența în Turcia mi-a arătat că de fapt, acum e cel mai bun moment. Dacă nu te duci să te dai mare la Hilton și pe Insta cu toată gașca după tine și ești genul mai introvert care a venit pentru energia locului, momentul este perfect. Locurile sunt mai aerisite, oamenii mai atenți, prețurile mult mai jos la servicii și produse. Plecând de la biletele de avion, la cazare și activități ghidate. Dacă ești dispus la teste PCR și formalități ceva mai greoaie, anul 2021 poate fi unul excelent pentru turismul decent, de calitate, cu mai puțină cantitate.
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că