Fiecare perioadă de sarbătoare mă face să mă uit mai atent la oameni și la obiceiurile lor, în special în latura asta spirituală. Ritualul fără fond, ca formă de superstiție sau de lene, este primul care mă lovește pe retina mentală. Evident că asta se întâmplă și în restul anului, o văd și la studio destul de des, însă devine extrem de vizibil atunci când este practicat de mase.
Ritualul ca superstiție
Ideea de ritual este, în esență, o formă de pregătire pentru fondul propriu-zis. O asceză, dacă vrei, în funcție de ce presupune ritualul tău. De exemplu, postul este o asceză, mersul la biserică este o asceză, mauna este o asceză, meditația/rugăciunea este asceză. Este o practică de purificare sau concentrare care duce într-un punct anume în care tu vrei să atingi eliberarea, nemurirea – metaforic vorbind – o stare de supraconștiință. Acela este fondul. Asta e tot ce contează.
Povestea cu superstiția o vedem în toate aspectele existenței. Îți taie o pisică neagră calea, gata e cu ghinion. Spargi oglinda, la fel. Primești o veste nasoală dimineața, gata, toată ziua e compromisă. Oamenii au tot felul de superstiții, care mai de care cu rol de autoprofeție. Normal că dacă tu crezi că o să ai ghinion sau o să fie toată ziua nasoală, așa va fi. Mindsetul tău este cel care va atrage realitatea. Nu știm nici măcar să facem diferența între tradiție și superstiție, să ne documentăm unde trebuie pentru a verifica autenticitatea și veridicitatea ritualului.
Îți dau un singur exemplu, dar îl poți extrapola: Duminica NU este ziua de odihnă, sâmbăta este. Duminica este prima zi a săptămânii, este zi de muncă, așa cum “Hristos a înviat în prima zi”. Majoritatea calendarelor încep cu Sunday, numa’ noi ne-am gândit să începem cu o pauză 🙂 Și de la această eroare istorică și administrativă a bisericii – deși Biblia spune altceva – tu ești convins că dacă te speli pe cap duminca, îți cade părul, ți se prăjește capul, vei avea 7 ani de ghinion. Și mai crezi și că cei care țin Sabatul sunt niște idioți, că doar “nu așa se face”.
Ritualul ca lene
Oamenii preferă să fie superstițioși decât să muncească puțin. Am spus oamenii, nu românii, da? Este o tendință specifică firii umane. În exemplul de mai sus, orice adept al oricărui curent spiritual, ar putea să verifice autenticitatea informației. Adepții preferă să fie confortabili decât să se apuce de ritualul care chiar să le crească nivelul de vibrație și totodată nivelul de viață. Preferă să facă ce face toată lumea, pentru că e mai simplu cu energia de grup, indiferent că este corectă sau greșită.
Oamenilor le este lene să caute Adevărul, să se informeze, să muncească pe bune pentru creșterea lor. Este mult mai simplu să aprinzi lumânărele, tămâie, să dai acatiste, să îl rogi pe Dumnezeu să se ocupe de vreo chestiune stringentă, decât să intri în interior, să muncești tu pentru tine. Oamenii preferă să creadă într-un Dumnezeu exterior, pentru că Cel interior i-ar pune la treabă. Așa, din afară, le va face altcineva munca.
Oamenii se roagă ca să ceară și rareori cer îndrumare. Se roagă pentru sănătate, pentru prosperitate, pentru noroc, pentru a găsi partenerul perfect sau orice altceva. Extrem de puțini sunt cei care se roagă să ceară îndrumare pentru a deveni ei înșiși ființa capabilă să fie sănătoasă, să fie omul capabil să trăiască în prosperitate, să fie EI partenerii perfecți, să își creeze norocul și oportunitățile conform meritelor lor. Pentru că pentru asta, ar fi nevoie de niște luni/ani de muncă, de zdruncinături mentale și emoționale, de renunțare la vechile credințe, obiceiuri, de eliberare din sclavia superstițiilor.
Și atunci, preferă să facă trei tumbe, cinci giumbușlucuri, crezând că astfel Dumnezeul lor exterior va privi ca la un spectacol de circ, va aplauda și va recompensa ritualul în funcție de impresia artistică. Nu e așa. Din fericire 🙂
"Dumnezeu e sus și vede"
Am auzit de nenumărate ori expresia asta. Și de cele mai multe ori, este folosită de indivizi care nu l-ar recunoaște pe Dumnezeu nici dacă s-ar împedica de El. Genul de oameni fără nici un Dumnezeu 🙂 Pe de altă parte, sunt fix aceiași oameni care pozează în smeriți, sfinți în viață, care practică ritualul – de orice fel – până la apogelul ridicolului.
Îi vezi și tu peste tot, au gura plină de “așa se face”, dar dacă îi iei puțin la descusut și sapi să le vezi secretele și ipocrizia, îți dai seama destul de repede că lucrează în cârdășie cu oricine, numai cu Dumnezeu nu 🙂 Se spune în psihologie și se probează în viața de zi cu zi că oamenii vorbesc cel mai mult în timpul liber despre ceea ce le lipsește. Vor să umple un vid. Cei cu glume sexuale sunt nef*tuti demult, cei care vorbesc despre bani au o lipsă mare în acest sens, cei care Îl invocă pe Dumnezeu ca semn de punctuație, sunt foarte departe de Divinitate.
Ritualul duce la fanatism
Fiecare religie are fanaticii ei. Fiecare curent spiritual are o grămadă de extremiști. Cu cât mai fake e omul, cu atât mai vehement va fi în apărarea fake-ului.
Ca să nu mai vorbesc despre povestea ortodoxă, că suntem sensibili ca o panseluță la subiect, revin la yoga. Nu la yoga aia pe bune, ci la oamenii care cred ei că știu cu ce se mănâncă și o bagă undeva în bullshit-ul ăsta new age.
De exemplu, veganismul, ca ritual al practicii new age. Cică e cool și spiritual să fii vegan. Dacă mi-ai spune că e sănătos, cu tot cu argumente, aș fi perfect de acord cu alegerile tale. Dar dacă te crezi câtuși de puțin superior că ești vegan, ești cinci nivele sub orice formă de conștiință ale unui non-vegan. Nici măcar Vedele și toate textele sacre nu promovează veganismul. Ba chiar încurajează consumul de lapte proaspăt, tocmai ca formă de dezvoltare a minții spirituale.
“Omul ar trebui să consume mult lapte, ceea ce îi va prelungi viața, îi da dezvolta creierul, îl va ajuta să își facă datoria de devot, iar în cele din urmă va obține Grația Divină. Așa cum este esențial să ne luăm apa și grânele săpând pământul, la fel de esențial este să protejăm vacile și să ne luăm de la ele laptele nectar” – Srimad Bhagavatam 8.6.12pp
Cu alte cuvinte, veganismul este anti-vedic 🙂 Deci nici o treabă cu yoga sau cu ritualul de a crește conștiința, oricare ar fi el. O să îmi spui despre intoleranța ta la lactoză. Aceea este tot o lene. Normal că toți suntem intoleranți la prostiile din supermarket vândute pe post de lapte. Chiar și din surse exterioare, nu poți să bei lapte de la o văcuță în care s-au pompat hormoni ca să producă mai mult și să nu dezvolți o intoleranță. Preferi să te declari vegan decât să cauți surse sigure și curate de lapte, eventual să și conduci câțiva zeci de kilometri până la sursă.
Sunt aproape sigură că dacă vei da de o sursă bună și curată de lapte, ai putea să îl bei direct de la tâța vacii și nu ai păți absolut nimic. Ba chiar vei vrea mai mult. Spun “aproape” sigură pentru că dacă vei vrea să crezi în continuare că laptele e ceva rău și vei căuta orice fel de pretexte care să îți valideze falsa superioritate, evident că nu vei putea să apreciezi băutura șa acum trebuie.
Iar asta se aplică în orice alt domeniu al existenței tale. Ritualul fără fond, fără cunoaștere reală, fără documentare, este o formă de a te limita.
Să avem zile senine și cu esență! ❤️
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că