Ignoranța naște monștri, iar acum, înainte de Sărbători, par să scoată capul mai mulți. Și în viața reală, și pe rețelele sociale. Dar, să vorbim despre viața reală, unde a început sezonul petardaților. Știți voi, indivizii ăia care au senzația că ceva e super fun dacă pocnesc petarde. Sunt fix aceiași indivizi care vorbesc tare, poluează fonic, dau muzica extrem de tare până distorsionează boxele și au pretenția de animale evoluate.
Anul acesta, sezonul petardelor a început extrem de prost
Probabil că ai văzut deja știrea cu incendiul unui bloc din Constanța. Da, al unui bloc întreg! Nu o butelie, nu o lumânare, nu un apartament. Ci un bloc întreg. Multe familii, copii, victime colaterale ale ignoranței. Și, aparent, totul a plecat de la niște petarde cu care s-au “jucat” niște copii. Găsești știrea aici.
Rar mă mai revoltă sau surprinde ceva, de obicei văd lucurile într-un soi de plan divin. Dar știrea că cei doi copii minori care s-au jucat cu focul nu pot fi reținuți sau trași la răspundere pentru că sunt minori mi-a ridicat ceva semnale de alarmă.
Copiii sunt o extensie a energiei părinților. Educația, cei 7 ani de acasă, libertatea prost înțeleasă, toate acestea pot face victime colaterale, indiferent dacă ai 13 ani sau 40. Din punctul meu de vedere, problema este la parentingul ăsta modern înțeles extrem de greșit, în care tu, ca adult și părinte responsabil, nu îți faci timp sau chef să îți faci copilul să înțeleagă niște lucruri elementare. Cum ar fi energia elementelor, de exemplu.
Nu îți trebuie un doctorat în fizică cuantică pentru a înțelege că nu te joci cu focul, cu apa sau cu vântul. Că sunt fenomene ale naturii mult mai puternice decât ființa umană, iar nouă, oamenilor, ne servesc ca instrumente, nu ca lucruri care ni se cuvin sau pe care le putem controla. Ah, nu știi toate astea? Du-te undeva la țară, unde oamenii simpli au învățat demult asta.
Care-i faza cu zgomotul?
De sărbători, pe petardați zici că îi posedă zeul bombițelor și fac un fel de ritual/concurs șamanic să vadă care e mai pocnitoare. Am eu un răspuns pentru asta, dar nu e frumos :)) Dar nu înțeleg care e faza cu zgomotul?! De ce le place atât de mult, cât de funny poate să fie să sperii oameni și animale două săptămâni la rând? De ce trebuie stricată energia relativ calmă din sezonul de iarnă? Și de ce puii mei îi dai copchilului să arunce cu petarde, să vadă și el ce distractiv e?
Și nu, nu e joacă de copii. Sau nu de copii normali, cel puțin. Mi-a comentat mie pe Facebook un ins că cică adulții ar fi uitat cum e să fii copil. Păi, Bobiță, eu și când eram copil aveam creierul la purtător. Nu mă jucam cu focul aiurea în tramvai. Sau nu mă jucam cu focul în spații închise. O făceam afară, după ce verificam și vântul și ce poate arde de jur împrejur. Știam că nu este ok să traumatizez alte ființe, prin urmare nu bubuiam chestii la întâmplare în proximitatea lor.
Deci nu, nu a uitat nimeni cum e să fii copil. Și dacă ai fost un copil de genul ăsta, e mai bine că ai uitat cum e…
Gata, am ventilat 😂 Aștept cu mare curiozitate ancheta și finalizarea ei în cazul incendiului cu pricina. Și mai aștept ca petardații să fie foarte serios și grav sancționați pentru orice fel de act care strică zenul oamenilor sănătoși la cap. Prin petardați mă refer și la cei care aruncă cu petarde, dar și, în general, la cei care sunt petarde. Iar prin oameni sănătoși la cap, mă refer la cei care apreciază liniștea.
Ah, și încă ceva! Dacă îți place să arunci cu petarde, te rog, NU te multiplica!
Hai namaste!
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.