Tu ești centrul Universului

Pentru cineva în lumea asta, tu ești centrul Universului, tu însemni totul. Este o lecție pe care am tot primit-o de-a lungul vieții de la animalele mele. De fapt, cred că de asta vin în viața noastră, să ne ofere lecția iubirii necondiționate și să ne arate cât de mult contăm.

E relativ evident în ceea ce privește animalele, toată viața și socializarea lor se învârte în jurul nostru, dar se aplică și la oameni?

Fiecare dintre noi este centrul Universului cuiva

În ceea ce privește oamenii, teoria spune să renunți la atașamente, să îți vezi de Cale și să gravitezi în jurul propriei persoane. Doar că practica este departe de valida această teorie. Pentru fiecare dintre noi există cel puțin un suflet care ni s-a dat în grijă. Iar pentru acel suflet, tu însemni totul. Nu vorbesc de dependențe, codependențe sau alte distorsionări ale relațiilor dintre oameni. Mă refer la responsabilitatea pe care o ai față de acea ființă care te prețuiește mai mult decât orice pe lume.

Acea ființă poate fi oricine: copilul tău, părinții, soțul, partenerul, prietenul sau un om căruia nu i-ai dat încă o calitate oficială, nu i-ai pus o etichetă. Sau pe care nici măcar nu-l vezi. Pentru acel suflet, TOT ceea ce faci, simți sau spui îi va defini realitatea, îi va face ziua mai frumoasă sau mai tristă, îi va influența deciziile și mersul vieții, în general. Sigur, pare o nebunie să îți dea cineva atâta putere. Dar, totuși, se întâmplă 🙂

Oamenii sunt daruri

Dumnezeu lucrează prin oameni. Și tot El este cel care trimite la un moment dat anumiți oameni în viața ta să vadă dacă ți-ai învățat lecțiile. Vin și oameni buni, care să te învețe deschiderea și necondiționarea, vin și oameni mai puțin buni care să te învețe limitele și integritatea.

Și mai trimite și suflete de care să ai grijă 🙂 Acesta este testul suprem… Când crede El că ești suficient de responsabil și capabil, te prinde la un moment dat cu palmele larg deschise și pune în ele sufletul cuiva. Iar pentru acel cineva, tu devii protectorul, profesorul, maestrul, centrul Universului. Tu trebuie doar să ai grijă să nu strângi pumnii, să nu te mai încordezi, să nu te scuturi, ca să nu rănești cumva acel suflet care ți-a fost încredințat. Este cel mai de preț dar pe care cineva îl poate primi de la Șefu’.

Înțelegerea responsabilității

Din momentul primirii acestor daruri, nu mai ai încotro decât să fii mai bun. De fapt, partea cea mai autentică a poveștii cu dezvoltarea personală și spiritualitatea, este înțelegerea impactului pe care îl ai la nivel de suflet. Și atunci, nu o să ai încotro decât să devii mai bun, mai deschis, să faci bine. Va trebui să eviți situațiile care te trag în jos, să faci efortul prezenței în orice faptă sau vorbă, să onorezi responsabilitatea care ți-a fost dată. Nu, nu contează că nu o vrei sau nu ai cerut-o. Ți-a fost dată. Pentru că poți, pentru că ești suficient de valoros în ochii Divinității încât să îți pună un suflet în palme.

Iar oamenii căută valori. Caută alți oameni care să îi ghideze, să le fie motor, sursă de lumină și de căldură. Pentru acei oameni, TU ești centrul Universului.

Lecția necondiționării

Iubirea necondiționată mi se pare un pleonasm. Iubești și atât, indiferent de factori. Cam greu de realizat asta între oameni, nu? 🙂

Atunci, iubirea necondiționată se face în relație cu Dumnezeu. În sensul că El chiar te iubește necondiționat și are grijă de tine (indiferent de câte tâmpenii ai făcut până acum…) și, ideal, tu îi răspunzi cu aceeași necondiționare. Doar că tu încă ai calitatea de om și nu poți face asta decât în relație cu alți oameni.

Condiționarea este o calitate umană, vine ca urmare a principiilor după care ne-am ghidat până acum viața, ca urmare a învățăturilor, a karmei, a piticilor zgomotoși din capul nostru. Ori, până nu învățăm să iubim și să trăim cu inima, mintea va face tot posibilul să ne saboteze sufletul. Doar a fost în control o viață întreagă…

Până nu învățăm dezînvățarea, decondiționarea, nu vom putea fi cu adevărat fericiți sau responsabili. Până nu renunțăm la calcule, idei fixe, proiecții mentale, nu avem cum să onorăm nici propriul suflet și nici cel pe care l-am primit în dar.

Cu toate astea, pentru cineva în lumea asta, tu rămâi centrul Universului. Și vei rămâne cu acel suflet în palme, indiferent de rezistența ta la decondiționare.

Ai grijă doar să nu strângi foarte tare pumnii…

Namaste!