Zanzibar - întoarcerea la normalitate

S-au făcut deja câteva zile bune de la întoarcerea din vacanța în Zanzibar și tot nu mi-am găsit cuvintele să povestesc cum a fost. Lumea mă întreabă curioasă și eu reușesc să articulez doar “vreau înapoi”.

O să încerc, totuși să îți las un mic ghid aici în cazul în care te bate gândul de o vacanță exotică și cât se poate de autentică.

În Zanzibar, timpul se oprește în loc

Conform stilului, nu am vrut să mergem pe căile deja bătute pe tripadvisor sau să ne alăturăm turmelor de turiști, ci să descoperim insula în ritmul propriu. Decizia a fost una înțeleaptă, doar că aveam să descoperim că ritmul propriu este complet diferit de cel al zanzibarezilor 🙂

Totul se desfășoară în ritm de “pole pole” (încet, încet) și am descoperit încă din prima zi că cinci minute zanzibareze înseamnă, de fapt, o oră. E bine să te lovești de asta de la început, ca să nu ai așteptări de punctualitate, în special în serviciile Horeca. Deci timpul chiar se oprește în loc și nici nu prea ai încotro decât să te adaptezi stilului încet și foarte încet.

Ne-au ajutat fetele de la Arratour cu drumul și cazarea, impecabil, ca de obicei. Iar odată ajunse acolo, am decis să închiriem o mașină și să descoperim… traficul vieții mele😅 Aveam eu o definiție a haiducelii în excursii, dar experiența asta le-a întrecut pe toate. Dacă ajungi cumva în Zanzibar și nu ai în palmares niște sute de mii de km de condus, te sfătuiesc să iei taxiul sau să mergi cu grupul. Sau să stai extraodinar de bine cu nervii.

Ce e de văzut/făcut

La o simplă căutare pe Google, o să vezi o grămadă de atracții, mai mult sau mai puțin țepe turistice. Oamenii de acolo se vând foarte bine și sunt extrem de convingători, probabil și pentru că ei chiar cred în valoarea insulei. Și încă mai există o tonă de turiști care se entuziasmează exagerat când sunt băgați în seamă. Iar zanzibarezii știu să facă extrem de bine acest lucru: să te bage în seamă.

Sfatul meu este să nu îți faci din fiecare zi o destinație și apoi să înțepenești în resort. Vei pierde tot fun-ul de pe insulă. Mai degrabă, du-te și descoperă bucătăria locală, treci prin satele lor, fă shopping la tarabele de fructe, iar acolo unde prinzi vreun localnic care vorbește mai bine engleza, fă-ți timp pentru o discuție cu el. Vezi care le sunt valorile, principiile, ce vor ei de la viață. O simplă astfel de discuție te va face să îți bagi mințile în cap și să vezi cât de mult te-ai îndepărtat de esență prin ceea ce numești tu “civilizație”.

Altfel, ca must do este Safari Blue, o excursie de o zi pe ocean, cu snorkeling, înot și explorarea insulelor din jur și apusul de soare pe ocean. Dacă ești motorizat, îți recomand să explorezi și Jambiani și Paje, plajele sunt superbe și ceva mai animate. Dacă vrei, e un blend de oameni ai locului și kite-ri, două lumi paralele în același loc.

Ah! Și evită să mănânci în resort-uri sau la hotel, în general. Vei da de mâncare extrem de fadă față de ceea ce poți găsi la orice cârciumă din colț. Da, nu e genul de loc în care ai mânca în țară, vei face un efort să te așezi la masă și să vezi șoriceii mișunând pe grinzi, dar mâncarea este genială și extrem de proaspătă.

Oamenii din Zanzibar

La capitolul vecini, ne-a ferit Bunuțu de români 🙂 În ceea ce privește zanzibarezii, sentimentele sunt cumva amestecate. Cei care aveau contact direct cu turiștii erau ceva mai trecuți prin viață și își jucau foarte mult cartea vrăjelii și a insistenței. Noroc că venisem deja sătulă de vrăjeală din țară, deci nu am fost în pericol să ne luăm vreo țeapă.

Când scoți nasul din regimul turistic, însă, vei vedea o altă lume. O lume pe care vei fi tentat să o numești lumea a treia. Dar dacă stai și îi observi în mediul lor, zanzibarezii sunt niște oameni foarte buni, decenți și, mai ales, atenți la nevoile celor din jur. La nevoile tribului.

Bărbații sunt foarte tandri și protectivi cu femeile lor, femeile sunt extrem de iubitoare și calde cu copiii, iar copiii sunt absolut adorabili. Am văzut copii răzând cu gura până la urechi pentru că se joacă cu valurile. Fascinați de kite-uri. Fericiți prună pentru că le facem cu mâna. Copii puri, făcuți din zâmbete și iubire. Dacă stai și îi observi foarte bine, vei ajunge foarte repede la concluzia că NOI suntem lumea a treia. Că noi ne-am pierdut pe drumul ăsta numit “civilizație” și nu mai știm să ne bucurăm de lucrurile simple.

În rest, în continuare nu îmi găsesc cuvintele pentru a descrie experiența. Probabil că nici nu trebuie 🙂 Cert este că simt că m-am întors un alt om după o săptămână în Zanzibar.

Dacă încă mai cauți un loc care natura să îți ofere tot ce are ea mai bun și ești pregătit să cunoști lumea așa cum este ea, îți promit că merită tot efortul drumului 🤍

Namaste!