Ce este yoga?

yoga

Oricât de mult aș încerca să explic pe la emisiuni sau în cursuri, yoga este ceva ce necesită simțire înainte de înțelegere. Desigur, pot să stau să îți explic teoria yoga câteva ore bune, să îți spun cum funcționează, care sunt beneficiile, cum ți se dezvoltă conștiința cu fiecare respirație. Dar, la final, yoga este o stare. Și ca orice stare care aparține unui alt tărâm, poate fi cu greu explicată în cuvinte.

Starea yoga

S-a scris mult de-a lungul vremurilor despre starea de supraconștiință, de întâlnirea cu Dumnezeu. Emil Cioran spunea că “Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii”, iar Mircea Eliade spunea că “yoga este starea dintre două respirații”. Amândoi spuneau același lucru, descoperindu-l cumva în același timp. Povestea despre viața celor doi filosofi de geniu o găsești aici.   

Cert este că în orice scriere sacră sau filosofică vei găsi o explicație asemănătoare pentru starea de supraconștiință. Pentru că yoga, întâlnirea cu Dumnezeu, dizolvarea în Univers sau cum mai vrei tu să îi spui, este fix asta: o stare de supraconștiință în care vezi totul, imaginea de ansamblu, dar, în același timp, nu te atinge nimic. Practic, este momentul în care afli că exiști, iar asta devine suficient.  

Starea de supraconștiință este cel mai ușor să o identifici cu ajutorul respirației. Evident că nu se compară cu stările pe care le accesezi la ceva ani de practică, și acelea destul de rare și nepermanente. Dar, dacă mă întrebi pe mine, scopul fiecărui om în viață este să afle din ce este făcut, să ajungă la suflet, la esență. Iar ca să identifice măcar acea esență, poate oricând să se folosească de respirație. Pauza, apneea autonomă care apare la finalul fiecărei expirații este starea pe care o caută.  

Cu cât este mai lungă, cu atât devine mai puternică. Cei care practică de ceva vreme yoga știu deja că vine câteodată un moment în care “uită” să inspire. Este atât de bine și frumos acolo, în nemișcare, încât respirația nu mai este un factor vital. Evident că nu recomand asta nepracticanților, vorbesc acum despre o apnee autonomă, nu despre una controlată. Deci cumva, vine odată cu experiența în practică și se declanșează automat. 

Nemișcarea

Nu poți să stai prea mult în nemișcare fizică dacă mintea ta este agitată și “rotițele” merg continuu. Cei care au încercat măcar o ședință de yoga au văzut deja acest lucru. Asanele – posturile – sunt statice, tocmai pentru a dezvolta această stare de concentrare și nemișcare, deși în corpul fizic există disconfort. De fapt, scopul este tocmai acesta: de a reuși să rămâi de neclintit, în mijlocul disconfortului. Indiferent de ce se întâmplă în exterior, înțelegi mecanismele prin care tu rămâi concentrat pe interior și aștepți ca furtuna din exterior să se potoloească. 

În Vede și în scrierile sacre, în general, Maya – iluzia – este definită ca percepția adevărului în lucrurile exterioare, schimbătoare. Ceva ce își schimbă și forma și fondul nu este real. Disconfortul nu este real, este doar un produs al minții. Plus că trece, are o perioadă limitată de timp. Și cel din viața cotidiană, și cel din minte. Nimic, nici o stare nu e veșnică. Nici durerea, nici plăcerea. Deci, conform teoriei vedice, nici una dintre ele nu este reală.

Iubirea

Dacă vrei să îți dau Universul peste cap, pot să extrapolez și să îți spun că aceeași teorie se aplică aproape fiecări stări umane, fiecărui sentiment. Să luăm ca exemplu iubirea. În majoritatea cazurilor, oamenii văd iubirea care pe un schimb. Te iubesc dacă mă faci să mă simt bine, dacă ai grijă de mine, dacă te porți frumos și mă iubești la rândul tău. Dacă una dintre condiții nu se respectă, nu te mai iubesc. Ba chiar ajung să te urăsc, să am resentimente, sau mai rău, să mă golesc cu totul de emoții, ca și când nu ai fi existat vreodată.  

Asta nu este iubire. Sau mă rog, spune-i cum vrei, dar nu este iubire reală, autentică. Îmi place să spun că iubirea reală este iubirea de mamă, dar și aici aș avea ceva îndoilei în plan uman 🙂 Dar, conceptual, iubirea de mamă conștientă și echilibrată. Iubirea în care iubești omul de lângă tine, necondiționat și nemotivat. Nu poți să spui de ce îl iubești, dar știi că este așa și că indiferent de ce ar face acesta, acest lucru nu se va schimba. Desigur, ca orice mamă echilibrată, vei lua măsuri și “pedepse” atunci când comportamentul este unul distructiv, dar aceste măsuri nu vor influența iubirea. Vei impune limite, dar vei iubi nelimitat.  

Poți să îi spui și iubirea lui Dumnezeu 🙂 Gândește-te doar la câte rahaturi ai făcut și ai spus în viața asta și totuși Dumnezeu te iubește. Da, ți-a mai dat câte una peste ceafă din când în când să îți bagi mințile în cap, dar iubirea Lui față de tine nu s-a schimbat. 

Yoga este conștientizarea acestor lucruri

La un moment dat, pe drumul tău în practică, în funcție de cât ești de dedicat și de consecvent, vei avea astfel de aha-uri. Înainte de orice fel de pretenții de om elevat, spiritual, care atinge anumite stări de conștiință, vei avea aceste conștientizări. Despre “mersul lucrurilor”. Și nu va fi neapărat distractiv, pentru că vei afla la un moment dat că ai trăit într-o minciună căreia îi spuneai realitate. 

Probabil că vei și somatiza, vei avea crize de fiere sau de stomac pentru că nu vei putea să digeri prea ușor că viața ta a fost o iluzie până în acest moment. Probabil vor urma și ceva crize existențiale și senzația că ai pierdut direcția, că ai pierdut startul sau controlul. Senzația de “pierdere”, în general. 

Partea bună este că e doar o senzație, la fel de iluzorie ca orice fel de senzație de disconfort. Și va trece. Cu cât opui mai puțină rezistență, cu atât va trece mai repede. Și cu cât înveți să rămâi în nemișcare mentală în stările de disconfort, cu atât acestea vor fi cele mai bune lecții.  

Iar atunci, în pauza dintre două respirații, două gânduri, două bătăi ale inimii, te vei găsi pe tine. Pe tine cel real, autentic și necontaminat de gânduri sau experiențe.

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.