Demnitate sau popularitate? Compromisul care nu te lasă să trăiești

demnitate

Observ generații întregi care au mixed feelings cu privire la conceptul de demnitate. Spun concept, pentru că sunt foarte puțini cei care aleg conștient să o trăiască. Destul de probabil, este o chestiune de educație timpurie și programare mentală suficient de bine înșurubată încât unii oameni să nu-și ridice vreodată în viață această problemă.

Privim demnitatea ca pe ceva care se câștigă prin conflict. Am fost învățați să facem lumea din jurul nostru să fie mulțumită, cu orice preț. Deseori cu prețul propriei sănătăți.

Demnitatea nu se negociază

Mi s-a spus în nenumărate rânduri că sunt o persoană conflictuală. Eu nu mă văd neapărat așa, pot să trăiesc și fără dresură de foci, cum îmi place mie să îi spun. Doar că acuza conflictului a venit mai tot timpul de la cei care încercau să îmi încalce limitele.

În plan subtil, demnitatea înseamnă recunoașterea și trăirea propriilor valori. E drept că și valorile se schimbă, dar doar dacă și tu te schimbi. Un om demn nu va lăsa ca gura lumii să îi schimbe opiniile. Un om demn nu va negocia demnitatea în schimbul popularității. Un om demn poate fi destul de greu de digerat de lumea în care trăim. Dar un om demn este un om valoros. Demnitatea este o virtute la care ai ajuns după ani de decondiționări, dezvățări, eliberare de tipare mentale, de credințe limitative și de validare socială.

Încrâncenarea nu este demnitate. E drenaj energetic

Tinzi să îți aduci aminte de propriile puteri doar când ți-a ajuns cuțitul la os, cum se spune. Nu te întreb de ce ai lăsat să se ajungă aici, că îți lezez demnitatea… Dar în acele momente de trezire la viață este posibil să trezești și niște monstruleți egotici care să ceară validare, răzbunare, recuperarea timpului pierdut, războirea cu persoanele din exterior pe care tu le consideri vinovate pentru propria nefericire. De parcă ele sunt de vină că ți-ai încălcat atâta vreme principiile…

În scripturi, găsim foarte des arhetipul războinicului cu care ne place să ne identificăm când ne convine situația și o ardem spirituali: Arhanghelul Mihail, Arjuna, you name it. Ce uităm este că acest tipar arhetipal nu vine la pachet cu încrâncenare, ci cu demnitate. Demnitatea de a face ce trebuie făcut, fără explicații, justificări, ieșiri nervoase, atitudini pasiv-agresive sau nevoia de a avea dreptate. Un luptător spiritual va alege întotdeauna liniștea în detrimentul validării că a avut dreptate. Pentru că pentru el, este suficient să fie împăcat cu propriile decizii.

E ca și când te-ai duce să alergi pe plajă dimineața și te latră câinii. Dacă te oprești să îi convingi că latră degeaba și că tu ai dreptate să fii acolo, te prinde seara nealergat și deja oboist. Dacă îți vezi de traseul tău fără să bagi în seamă lătratul, vei ajunge energizat la destinație. Dacă ți s-a alăturat vreun câine mai prietenos bine, dacă nu, e ok și să ajungi singur. Și ca și la câini, și la oameni este valabilă expresia: care latră nu mușcă. Doar își ventilează propriile frici și frustrări oricărui trecător.   

Spiritualitatea înseamnă demnitate

Demnitatea înseamnă obediență a legilor divine, își ia puterea de Sus, nu din normele sociale.

Am tot scris și spus despre tendința bolnăvicioasă de a cataloga spiritualitatea ca pe un unicorn pufos și accesibil oricui. Nu, nu e nimic funny sau drăguț sau pufos când începi lucrul cu tine. O să ai nevoie să te îndepărtezi de oamenii și acțiunile care îți făceau rău și chiar să îți iei distanță permanentă de la cei care aleg să trăiască într-un univers paralel, unde cea mai mare valoare o are gura lumii.

Traseul spiritual înseamnă să îți accepți inadaptarea și să o transformi într-o superputere. Înseamnă să nu te îndoiești de drumul pe care ai pornit și să nu lași pe nimeni să te devieze de la traseu, indiferent de câte scurtături ar pretinde că știe. Înseamnă să lupți atunci când este cazul pentru apărarea propriilor valori, cu demnitate și detașare. Acesta este războinicul arhetipal despre care vorbeam. Plus că de cele mai multe ori, nici nu va fi nevoie să lupți, e suficient să dai block.

Demnitatea nu se cumpără

O ai sau nu o ai. Așa că statutul tău financiar/social este egal cu zero.

La fel se întâmplă și cu cei care vor să te cumpere, într-un fel sau altul pentru a te aduce în lumea lor. Cu cadouri, flori, complimente, oricare ți-ar fi moneda de schimb. Demnitatea nu este negociabilă. Nu știu dacă ai reținut de prima data…

Cunoaște-ți valoarea. Adaugă TVA. Și trăiește după propriile standarde.  

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *