Energia pozitivă și energia negativă. Mituri și apropierea de adevăr

energia pozitivă

Tot aud de câțiva ani povestea cu energia pozitivă și negativă. Ca și când ar exista niște nuanțe clare de alb sau negru și nu niște proiecții ale propriilor percepții față de un om și interacțiunea cu el. Evident că o persoană care îți place o vei cataloga drept pozitivă iar o persoană care te irită, drept negativă.  

Oamenii din jurul tău sunt o extensie a propriei energii

Dacă ai ditai gunoiul sub preș și încă mai ești sensibil pe anumite butoane care ar putea să-l scoată la iveală, din punct de vedere energetic este destul de evident că o să atragi oameni asemenea ție. Nu așa cum îți place ție să te vezi, ci așa cum ești în esență.

Poate te-ai întrebat vreodată de ce oamenii sunt lași sau de ce ai în jurul tău oameni neautentici. Pentru că în anumite aspecte ale existenței tale și tu ești laș, și tu ești fals. Există și varianta (mai rar întâlnită) în care te surprind plăcut cei care ți s-au alăturat. Îi vezi buni, calzi și blânzi și te întrebi ce caută lângă tine, ce au văzut la tine. Este tot o formă de oglindire, doar că nu o vezi din cauza unei devalorizări a propriei ființe. În ambele cazuri, principiul oglindirii funcționează negreșit.

Energia pozitivă

Energia este energie. Pozitiv sau negativ, asta este doar o proiecție a propriei minți. Practic, e cam ca într-o relație de cuplu: vezi pozitiv la început, după care aceleași aspecte care te-au atras devin negative. E în funcție de toleranța la frustrare și capacitatea de a te detașa de așteptările pe care le ai de la celelalte persoane.

La fel de adevărat este că în momentul în care ai plecat pe un drum spiritual, indiferent de practică, vor mai fi momente de încercare. Va apărea și acea energie “negativă” care să te apese pe butoane, doar pentru ca Dumnezeu, Universul sau cum vrei să-i spui, să verifice dacă te-ai desenzibilizat suficient sau încă te mai scalzi în dualitate. Nu, nu e o pedeapsă, așa cum ai fi tentat să o vezi prin prisma condiționărilor religioase sau sociale. Este un test. Care se va repeta până când vei învăța să răspunzi altfel în circumstanțe care par să se repete în buclă.

Dragostea e răspunsul

Nu, nu dragostea de tip Hollywood sau idealizarea conceptului de iubire. Ideal ar fi să iubim fiecare manifestare a energiei. Pe cea “pozitivă” este simplu. La cea “negativă” e cu deranj… Dar putem să începem să o iubim de la distanță. Să iubim provocările, testele, să ne iubim imperfecțiunile și, odată cu asta, să învățăm să le acceptăm și pe cele ale semenilor. Nu înseamnă să îi luăm acasă sau să petrecem timp cu ei. Doar să nu îi mai judecăm așa aspru. Dacă e nevoie, îi menținem permanent la distanță, fără să fie nevoie de interacțiune. Și în cazul opus, al energiei “pozitive”, dacă e nevoie, să ni-i apropriem cât putem și să-i ținem cât mai aproape de suflet.  Ambele situații sunt permise. Tot ce te împiedică acum sunt niște norme sociale pe care le cataloghezi ca fiind moralitate, dar în care nici măcar tu nu știi sigur dacă mai crezi…

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *