Geometria sufletului

Geometria sufletului

Probabil că în căutările tale spirituale ai tot găsit conceptul de geometrie sacră, de forme, simboluri și pattern-uri care fac parte din tot și din toate. Și dacă nu ai citit, tot ai ca exemplu mandalele sau orice are tipare pe care nu le înțelegi, dar îți produc fascinație. Geometria sufletului este parte din acestea. Și sufletul, ca și mintea, răspunde atât la formă cât și la conținut. Doar că o face mai subtil.

Micro geometria sufletului

În scrierile sacre, se spune că Dumnezeu a creat Universul după un plan geometric străvechi, iar Platon a spus că “Zeul se geometrizează continuu”. Cu alte cuvinte, la baza Creației se află acest plan geometric, foarte subtil, insesizabil și imperceptibil de mintea umană, contaminată de social și stimuli externi. 

La fel cum realitatea ta exterioară este o extensie a celei interioare, la fel Universul este o extensie a propriei ființe. Ceea ce vei găsi ca patternuri geometrice în natură și în ceea ce te înconjoară, vei găsi și în interiorul tău. Tu ești Universul micro, într-un macro Univers, strâns legate unul de celălalt. 

Desigur, vorbim despre concepte și despre intelectualizarea Creației, având în vedere că mintea umană încă nu este pregătită să înțeleagă ceva din toate acestea. Ce e bine să reții, însă, este că atunci când vorbim despre geometrie sacră, vorbim chiar despre tine 🙂 Tu ești parte a Creației, tu cari cu tine sacralitatea în suflet. Poate nu ești conștient de asta, dar o faci, fiecare dintre noi avem înăuntrul nostru centrul Universului, cel mai sacru loc de pe pământ.

Tiparele sufletești

Spre deosebire de cele mentale, care presupun o analiză (sau un diagnostic dacă ai nimerit prost), tiparele sufletești se măsoară în nivelul de deschidere și fascinație. Cel mai adesea, inima se deschide într-o stare de iubire, de bucurie, de beatitudine, indiferent de motivul care a generat starea. Și atunci, începem să vedem în ceilalți aceleași forme și tipare precum cele ale sufletului nostru. 

Vedem în oameni aparent diferiți asemănări extrem de evidente cu cele ale propriului suflet. Vedem cum piesele de puzzle care păreau că lipsesc din mental, încep să danseze odată cu energia iubirii și să se așeze acolo unde simțeam un gol. Vedem semne și simboluri în fiecare interacțiune umană sau socială.  

Dar ca să vedem toate astea, este nevoie să ieșim din minte. Să ieșim din tiparele vechi ale mentalului și să observăm, mai degrabă geometria sufletului. Este nevoie ca mintea să fie redusă la tăcere. Este nevoie să simțim, nu să gândim. Să renunțăm la tot ceea ce credeam că știm și să ne lăsăm ghidați.

Cum îți antrenezi percepția

Pentru o minte liniară, dogmatică, geometria sufletului este greu de explicat și experimentat. Dacă te-ai obișnuit să gândești în pătrățele și în nunațe de bine și rău, e puțin probabil să reușești să vezi întregul. Doar că întregul este sacru, iar tu încă te zbați în dualitate, prin urmare și în suferință.

Este nevoie de antrenarea minții abstracte pentru a putea “vedea”. Iar asta se face, cel mai repede prin citit. Citește articole, cărți care abordează subiecte abstracte, filosofice, ceva ce nu ai mai procesat mental până acum. Treci dincolo de intelect și de rațional și lasă mintea să creeze forme, pe baza abstracțiilor citite. Nu te limita la formele pe care le știai până acum. Chiar dacă nu înțelegi cartea cu pricina, citește-o. Undeva, în subconștient, se va forma un sertar special pentru ea pe care îl vei deschide când va fi momentul. 

Confuzia este parte din proces

În toată povestea asta cu deschiderea sufletului și anularea vechiului mental, este absolut firesc să apară o stare de confuzie. E ca și când te-ai trezi dimineața într-un alt pat, alt loc, într-o lume pe care nu o înțelegi pentru că nu ai trăit în ea până acum. Atunci când apare confuzia, nimic nu mai pare să aibă sens. Tu credeai ceva și erai sigur de ce credeai. Și acum, acel ceva a fost anulat sau pare să se destructureze.

În ciuda stării nasoale pe care ți-o dă confuzia, ea este, în esență, un lucru bun. Faptul că ești confuz înseamnă că nu mai ești atotștiutor, că nu te mai dai cunoscătorul mersului lucrurilor și al oamenilor. Când ești confuz, înseamnă că iei în calcul și posibilitatea ca lucrurile să stea altfel decât știai tu. Confuzia este starea premergătoare renunțării la iluzie și la control. Deci, e de bine 🙂

Căutarea adevărată începe în momentul în care se instalează confuzia. Până atunci, doar te-ai făcut că ești în căutări. De fapt, doar căutai informații și experiențe care să îți valideze convingerile deja existente. Atunci când apare confuzia, ideal este să ajungi în starea în care simți și crezi că orice este posibil. Pentru că știi că nu mai știi nimic și ai obosit să tot te joci de-a căutarea. Acela este momentul de totul sau nimic. Și ideal este să alegi totul. Întregul.

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.