Mintea nu minte. Ego-ul provoacă suferință

mintea nu minte

Curentele spirituale au avut dintotdeauna tendința de a separa mintea de spirit. Cea mai nouă expresie este cea care îți spune că mintea te minte. Nu, mintea nu minte. Tu te minți, în timp ce încerci să te supui unui pattern spiritual cu care îți dorești să te identifici.

Fie că este vorba de religia din care faci parte sau vreo altă cale doctrinară pe care ai apucat, tendința este să ți se spună ce să gândești și mai ales, cum să nu gândești. În termeni de păcat, bine, rău, rai, iad, pozitiv, negativ… dualitate, în general. Oamenii cred că mintea este o mare barieră spre viața spirituală, dar conceptul în sine este unul foarte periculos. 

Mintea nu minte. Mintea e un pod. Nu-l dărâma

Mintea este un pod între planul spiritual și cel material. Trebuie să fii nebun să vrei să dărâmi podul. Cum vei mai putea ajunge într-o parte sau în cealaltă? Din păcate, asta este soarta ironică a majorității celor care au ales scurtături spre mântuire sau și-au anulat odată cu mintea și discernământul și au picat în capcana a ceea ce ego-ul numește etică, morală sau religiozitate. 

Sigur ai observat până acum că oamenii care nu sunt foarte atașați de reguli de etică și moralitate impuse din exterior, nu sunt foarte atașați nici de zgomotul mental. Sunt acei oameni care par foarte norocoși, le ies toate, sunt în mare parte fericiți și împliniți cu viața lor.  

Controlul minții apare odată cu creșterea conștiinței

Lasă mintea să facă ce vrea. Odată cu practica, vei observa că acel control pe care îl cauți apare automat, iar gândurile se vor rafina și ele. Nu încerca să suprimi mentalul, să te judeci pentru gândurile pe care tu le consideri negative sau diabolice, să le anulezi sau să te superi pe tine. Această auto-flagelare te va duce foarte curând la psihiatru. De fapt, acesta este principalul motiv pentru care oamenii care au ales scurtătura și au luat dogma prea în serios par sau sunt puțin “prăjiți”. Anularea mentalului nu este posibilă.

Toată lumea are gânduri negative. Disiparea atenției apare la absolut toată lumea în primii zece ani de practică. 

Și până la urmă, cine pe cine controlează? Există două personalități în tine, una bună și una diabolică? Normal că vei ceda dacă ești într-un continuu război intern… 

Mintea este doar una

Dacă vei continua să produci singur(ă) o ruptură în mental, o parte a minții va deveni dictatorul, cealaltă parte va deveni victima. Iar tu vei deveni schizofrenic. 

Mintea nu este un construct psihologic sau biologic. Este energie. Furia, resentimentul, pasiunea, ambiția, sunt valuri ale acelei energii. În yoga, scopul este să valorifici aceste energii, nu să le suprimi până la explozie. Cu cât le suprimi mai mult, cu atât mai puternică va fi explozia finală. 

Corpul afectează mintea și mintea afectează corpul

Dacă încerci să ții o postură de meditație sau vreo asană și corpul protestează, schimb-o. Nu face valuri și mai mari în mental. Găsește o zonă în care momentan te simți confortabil și lasă mintea să fie spontană și relaxată. În cele din rumă, va apărea și contientizarea gândurilor și atenția într-un singur punct.

Aceeași regulă se aplică și în viața de zi cu zi. Dacă o situație îți provoacă un disconfort major, schimb-o. Nu mai încerca să anulezi partea aceea a minții care caută justificări. Aia e victima. Iar acum vorbește abuzatorul. 

Este vital (la propriu) să înveți să îți asculți corpul. Când biologicul începe să cedeze e un semn că ai rămas restant cu o grămadă de muncă interioară de făcut. Deci… să ai spor!

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *