Nu mai pot cu “iubire și lumină” și alți unicorni de pe buzele spiritualiștilor de duminică. Trăim într-o eră în care spiritualitatea este la un click distanță, împachetată frumos în citate inspiraționale pe Instagram și filtre pastelate. Peste tot vedem oameni care proclamă „iubire și lumină”, care vorbesc doar despre pozitivitate și manifestare, dar evită cu orice preț să își privească propria umbră. Această abordare superficială a creșterii spirituale are un nume: spiritualitatea Disneyland.
Că observ oameni de o toxicitate ieșită din comun care o ard cu citate inspiraționale de la fake accounts de pe Facebook e una, dar când aud și de lumină și iubire și spiritualitate de la persoane care ar trebui să educe oamenii, nu să îi cretinizeze mai mult decât sunt, îmi dau seama că șansele să ne facem bine sunt din ce în ce mai scăzute.
Spiritualitatea toxică
Dacă aș fi nasoală rău, aș putea să îți dau zeci de exemple cu nume și prenume de astfel de zâni și zâne deghizate în lumină și iubire. Au fost de câteva ori în india, au băgat o Ayahuasca, o baie de sunet și trei asane pe zi și gata, sunt lumină și iubire. Ba chiar au fost inițiate în lumină și iubire și acum sunt speciale și deosebite. Pentru că da, diavolul pare adesea că este de special și deosebit – am scris despre asta pe one-love.ro.
Dar pentru că nu-s chiar așa nasoală, îți explic generic de ce spiritualitatea nu este atât de exclusivă. În primul rând, pentru că lumea este făcută din întuneric și lumină în mod egal. Ideea evoluției spirituale este să aduci lumina acolo unde există întuneric. Adicătălea, să nu te mai minți la infinit despre bunătatea și iubirea ta, ci să te uiți acolo, în beznă, la demonii tăi și să te împrietenești cu ei.
În universul ăsta paralel, complet rupt de realitate, sunt oamenii care evită discuțiile incomode, care le-ar putea demasca umbrele, consideră emoțiile negative ca fiind „vibrații joase” care trebuie reprimate, se autoamăgesc că sunt „vindecați” doar pentru că au citit o carte de dezvoltare personală sau au fost la un retreat. Sunt oamenii care “știu” despre spiritualitate.
Doar că neagă o realitate fundamentală: lumina nu poate exista fără întuneric
Desigur, iubirea și lumina sunt aspecte importante ale spiritualității. Problema apare când acestea sunt folosite ca scut pentru a evita confruntarea cu propriile umbre. Când cineva își reprimă constant emoțiile dificile, își ignoră traumele și refuză să vadă propriile defecte, acele aspecte nu dispar. Din contră, devin mai puternice și mai toxice. Acesta este bypass-ul spiritual – un mecanism de apărare prin care oamenii folosesc concepte spirituale pentru a evita realitatea. În loc să se confrunte cu furia, frica sau rana interioară, își spun că „totul se întâmplă cu un motiv” și își pun un zâmbet fals pe față.
Lumina în întuneric
Știi că se spune că “cea mai mare viclenie a diavolului este să ne facă să credem că nu există”. Dacă ai trecut deja de etapa infantilă (ca să mă exprim elegant) în care nu mai iei mot-a-mot cuvintele astea, ai să înțelegi că fix la spiritualitatea toxică se referă.
Privește lumina, yang-ul ca partea de conștiință, iar întunericul, yin-ul, ca partea de subconștient, cu toți piticii, traumele și demonii tăi. Ăia sunt energia în mișcare, ce te fac pe tine cine ești tu, de fapt. În lumină, doar se vede ce ai vindecat deja în relația cu oamenii. Și cine are ochi să vadă, vede foarte clar și ce nu ai vindecat. Pentru că butoanele și triggerii tăi sunt atât de tensionate, încât orice prost care doar face puțin curent pe lângă ele le poate apăsa din nimic.
Din păcate, aceștia sunt și cei mai periculoși oameni pe mână cărora ai putea să te lași. Indiferent că sunt profi sau gurus sau medici sau orice consideri tu autoritate în evoluția ta. Oamenii care nu își cunosc întunericul, nu îl pot ține sub control. Sunt oamenii care trăiesc în două realități paralele, cu o scindare a minții și a personalității care te pot prăji și la cap și la suflet.
Oamenii ușor ofensabili, oamenii cu un ego fragil, oamenii pe care îi simți intuitiv că sunt imprevizibili, că ascund ceva. Asta ascund. Întunericul lor, adesea mascat sub o spiritualitate Disneyland, care să te facă să crezi că Cinderella și Albă ca zăpada sunt reale. Oamenii care refuză să își vadă propria întunecime ajung să îi judece pe cei care suferă: “Ai atras asta în viața ta din cauza vibrației tale joase” sau “Ai nevoie doar de iubire și lumină”. Nu le spune nimeni unde să și le bage și aici e a doua problemă 🙂
Spiritualitatea nu e ceva fun de cele mai multe ori. E un roller coaster al groazei câteodată. Te duce prin toate locurile bântuite, îți aduce toți morții vii pe lângă tine, doare, e incomodă și doar din când în când apare și lumina. Iar dacă vreo secundă crezi că ai ajuns deja la lumină de tot, nu mai ai nimic de descoperit la tine, de îmbunătățit, ba chiar ești și mândru/ă nevoie mare de asta, te anunț că ai ajuns la nivelul cel mai de jos al iadului. Iar de acolo în sus, îți urez OK!
Să avem zile fără amăgire! 🙏
Ne vedem la studio 🖤
M.
Table of Contents
Cum îți asculți corpul?
Una din mantrele terapiei din ultimii ani este celebra “îmi ascult corpul”. O expresie atât de plată, de vagă și de grea, în același timp,
Spiritualitatea Disneyland
Nu mai pot cu “iubire și lumină” și alți unicorni de pe buzele spiritualiștilor de duminică. Trăim într-o eră în care spiritualitatea este la un
