Teoria atașamentului și practica detașării

În aproape toate practicile spirituale se vorbește despre teoria atașamentului. Buddha spune direct că “rădăcina tuturor suferințelor este atașamentul”. Și chiar în practicile despre care nu se vorbește prea mult, cei mai fericiți și eliberați de cele lumești sunt cei care au ales celibatul și pustnicii.

Ori, dacă ne-am muta cu toții în păduri, am forma o mini-urbe sub copaci și o luăm de la capăt 🙂 Deci, este nevoie ca majoritatea să rămânem în lume și să învățăm detașarea prin practică și aplicarea ei constantă.

Teoria atașamentului nu e doar teorie

Bine, dacă o iei mot-a-mot, n-am făcut nicio treabă. Te-ai atașat de dogme, în loc de material. E același lucru.

Hai să începem cu materialul. Nu e nevoie să te lepezi de mașină, casă, telefon sau ce bunuri mai ai prin ogradă ca să o arzi detașat sub expresia ipocrită “pentru mine, banii nu sunt importanți”. Ba să vezi cum devin importanți când se împute treaba și îți dai seama că ești într-o luptă pentru supraviețuire 🙂 Deci nu, Dumnezeu nu te vrea sărac, vrea doar să mai scazi volumul la vrăjeală – ca să lămurim și povestea cu sărăcia ca virtute. Nu e.

Revenind la material, lucrurile îți sunt oferite ca să te aducă într-o anume stare, într-un anumit confort, pentru a atinge anumite obiective. Sunt daruri. Care ți s-au dat și ți se pot lua în orice moment. Nu sunt ale tale. Tu doar le ai în folosință. Treaba ta e doar să le folosești corect. Dacă înțelegi asta, lucrurile se simplifică mult.

După material, vine atașarea de relații, oameni, stări emoționale de care devii dependent. Well… aici e buba mare 🙂

Doar că practica detașării se face la fel și în planul emoțional. Acei oameni de care tu ești dependent nu au nici o vină că tu vrei să pari că nu te descurci singur pe pământ. La fel, ca și în cazul bunurilor materiale, fiecare om este un dar 🙂 Nu ÎȚI aparține. Este trecător prin viața ta, profesor și elev în același timp. Poate veni și poate pleca oricând, fără vreun motiv pe care raționalul uman să îl înțeleagă. Și tot ca și bunurile materiale, dacă privești omul de lângă tine ca pe un dar, poate ai mai multe șanse să nu îți fie luat. Sau cine știe, poate primești un dar și mai mare la un moment dat…

Detașarea de imagine

Dacă ți se părea că e greu cu detașarea de bunuri sau oameni, stai să vezi cum e când ți se prăbușește tot universul pe care ți l-ai construit tu despre tine, în capul tău 🙂 Detașarea de ceea ce crezi că ești (om bun, rău, deștept, prost etc), de rolul social cu care te identifici (părinte, manager, soț, antreprenor) sau de ideile tale fixe despre cum ar trebui să arate viața – asta este cea mai grea, pentru că tot de acolo vine și mare parte a suferinței.

Practica detașării în planul egotico-social se face înțelegând că nu ești nimic. Sau că, în cel mai bun caz, rămânând atașat funcției, rolului social, imaginii despre sine, ești cel mult mediocru. Exact asta te ține în mediocritate. Atașamentul.

Când spun că nu ești nimic nu e ceva nasol. Dacă încă o percepi așa, ai nevoie de o tonă de lucru. Ești la fel ca noi, toți ceilalți. Nu ești nimic, în afară de energie. Pe care momentan o irosești degeaba. Pentru că puterea aia pe care o iei din identificarea cu socialul este falsă. Ai putea să începi să o folosești pentru a construi ceva care să servească oamenilor, nu orgoliului personal. Începe cu plantarea unui pom, de exemplu. Vezi cum se simte.

Adu-ți aminte de lockdown 2020. Poate ai uitat… Cine mai erai tu atunci, încuiat în casă cu alegerile vieții tale? Exact… Pomii, în schimb, au rămas unde erau 🙂

Detașarea nu se face brusc

Atașamentul de orice fel va cauza sevraj odată încercată detașarea din același nivel al conștiinței. Cu cât atașamentul este mai mare, cu atât sevrajul va fi mai greu. Poți să faci o paralelă cu lăsatul de fumat sau cu relațiile toxice. Cel care încearcă să scape de viciu, se va întoarce de câteva ori bune la vechile obiceiuri…

Cu alte cuvinte, degeaba iei tu o decizie rațională de a fi mai detașat. E nevoie să lucrezi pentru a ridica nivelul de conștiință. Doar după ce ai depășit un anumit prag, ai mai multe șanse să scapi de sevraj. Abia atunci, decizia nu va fi luată intelectual, ci cu toată ființa. Până acolo, e doar teoria atașamentului. Odată cu practica serioasă și consecventă va apărea treptat și detașarea. Am mai scris despre asta aici.

Spor la practică! 😇