Vindecarea vine din interior. Întotdeauna

vindecarea

Știu, e un subiect sensibil ăsta cu vindecarea, mai ales după ce ai așteptat să ți se așeze bine-bine somatizările în corp și acum nu știi cum să îi dai de cap. Dar până nu vindeci emoția care a stat la baza bolii, nu vei face altceva decât să tratezi la suprafață.

Vindecarea presupune schimbare

Schimbarea tiparului mental, schimbarea mediului, schimbarea atitudinii față de viață, în general. Nu te poate vindeca același lucru care te-a îmbolnăvit. Nu poți să continui să faci aceleași lucruri și să te aștepți la rezultate diferite. Asta e definiția nebuniei, conform lui Albert Einstein. Așa că ceva e nevoie să se schimbe. 

Și nu pica în capcana new-age de a anula complet tratamentele alopate. Când te lovește răceala, ia, în Doamne iartă-mă aspirina aia, că nu mori și nici nu-ți înfundă chakrele. Pune-te pe picioare cât de cât, în așa fel încât să ai mintea limpede și să vezi ce te-a adus în faza în care sistemul tău imunitar este praf. 

Toate bolile vin să te învețe ceva

Pentru că majoritatea sunt somatizări. Unele dintre ele atât de profunde încât chiar vei fi tentat să crezi că Dumnezeu are ceva personal cu tine că ți-a dat o asemenea ororare pe cap. Guess what? Nu are nimic, e puțin prins cu altele, nu intră în jocul ăsta cu pedeapsa și victimizarea. Eventual El este cel care te-a trimis în momentul T la medic ca să îți descoperi boala. Deci Dumnezeu e bun. Tu ai ceva de dezgropat din subconștient și să îți începi vindecarea.

Înțeleg șocul unei eventuale afecțiuni, dar să stai să îți plângi de milă sau să cauți salvarea în altă parte decât adânc în fința ta, nu te va duce prea departe. 

Ursul de sub pat

La prima mea întâlnire cu Mediyoga, mi-am dat seama că sunt pe cale să intru în tiparul clasic de burnout și că e nevoie să mă opresc curând din stilul heirupist de viață pe care îl aveam. Mi-au explicat atunci profesorii ce se întâmplă și a avut sens aproape instant. Să îmi spui dacă te regăsești 🙂 

Te trezești de mai multe ori de-a lungul nopții? Eventual după 3-4 ore de somn și te simți fresh și gata de treabă? Ești în mega-stress. E ca și când pe timpul zilei ai fi fugărit de un urs, ai trăi cu el în casă, simți frica și răspunsul de fight or flight al organismului, iar când te bagi la somn, știi că ursul nu a dispărut. Te vei trezi de dimineață și ursul va fi tot în casă cu tine. Așa că nu poți să te odihnești. Ai nevoie să rămâi în alertă, să te aperi sau să fugi dacă iese de sub pat. Și a doua zi o iei de la capăt… Cât crezi că poți să trăiești cu ursul?

În datoria ta cade să îți descoperi ursul 🙂 Poate fi jobul, poate fi casa, poate fi partenerul, poate fi orice ce te îndepărtează de ființa ta autentică. Această îndepărtare îți va aduce suferința. 

Începi să te vindeci când te simți în siguranță

Ori, în siguranță începi să te simți abia când nu îți mai e teamă de intimitate. În primul rând, intimitate cu tine. Să nu îți mai fie frică de demonii pe care i-ai pastilat atâta vreme. Să scoți toate cărțile pe masă.

Apoi, intimitate în doi. Iubirea este cea care vindecă. Doar că nu e iubirea aia de tip Disney, idealizată până la marginea psihozei. Iubirea și teama sunt contrarii. Nu pot coexista. 

Intimitatea în doi nu are de a face cu sexul sau iubirea. Are de a face cu conectarea la energia unui om lângă care să poți găsi acea relaxare interioară care îți permite vindecarea. Un om care să te lase să te vindeci, să înțeleagă, să respecte și să apere procesul de vindecare. Lângă care siguranța nu este negociată, zidurile nu mai sunt atât de înalte, ursul nu mai este sub pat.

Iar dacă nu îl găsești, înseamnă că tu ești acel om. 

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *