Spiritualitatea este un topic din ce în ce mai dezbătut în zona asta în care mă învârt eu. Nici nu știu să definesc zona, dar hai să îi spunem dezvoltare și evoluție a conștiinței. Pe de altă parte, a devenit mainstream să definim spiritualitatea ca un opus al religiei, și nu ca întreg în noua ordine new age.
Discuții pe tema religie vs spiritualitate au tot existat. Și pe la colțuri, și prin abordarea cursantelor mele de către extremiști religioși, dar și în timpul cursurilor, căci oamenii voiau să le se confirme că una-i una, alta-i alta, nu se anulează reciproc, ci se includ. Una este un sistem, adeseori instituționalizat, alta e o stare de conștiință. Și noi, oamenii, când suntem rătăciți, avem nevoie de un sistem denumit religie, care să ne țină în niște limite. Când ne băgăm mințile-n cap și vedem imaginea de ansamblu, când limitele minții și ale sufletului depășesc limitele sistemului, atunci se numește spiritualitate.
Cum influențează yoga spiritualitatea?
Continuăm seria #NormalizeYoga cu subiectul tabu al credinței în Dumnezeu. Spiritualitatea , fiind o stare de conștiință, e aproape imposibil de definit. Dacă ai o definiție clară, atunci nu e ce trebuie 🙂 Dar cursantele de la studio au încercat să răspundă la întrebarea “Cum s-a modificat percepția ta asupra spiritualității? Ai tendința de a crede în soartă sau s-a dezvoltat într-o oarecare măsură capacitatea de creator al realității? “
F.L: Relația mea cu spiritualitatea este într-o dinamică continuă. Uneori simt că universul mă iubește, și atunci consider că este ca o predestinare sau “mâna”destinului, dar de alte multe ori știu că este doar responsabilitatea mea și doar eu am creat acea realitate, eu cu gândurile mele, cu vorbele mele, cu convingerile mele, cu tiparele mele, cu soft-urile mele din subconștient.
S.C: Soarta, ca și karma, le poți schimba prin liberul arbitru și prin dharma.
A.T: Să spunem că soarta e cea care mi te-a scos în cale, după care a devenit tot mai clar că tot ce se petrece cu mine se “întamplă” cu un scop pe care îl voi descoperi mai devreme sau mai târziu și urmăresc cu interes desfășurarea acțiunii.
R: Nu credeam în soartă nici înainte, dar în ultima vreme am devenit mai conștientă de puterea mea de a-mi crea realitatea.
A.N: Da, sunt creatorul realității mele. Sunt convinsă de asta. Oricum, mi se pare de când practic yoga că sunt așa “mică” și am atât de multe de învațat și Universul e atât de mare…😊
C.S: Simt că sunt ceea ce dăruiesc. Sunt recunoscătoare pentru fiecare pas al vieții mele.
L.B: Cred că asociam spiritualitatea cu credința – religia. Cumva pe parcurs și poate și datorită discuțiilor de la cursurile de la Studio, am început să văd distincția – diferența dintre ele. Și să îmi doresc să aprofundez cunostințele-percepțiile referitoare la ele. Probabil o muncă/căutare cât o viață. Cumva încep să înțeleg ce înseamnă să îți asumi rolul de creator al propriei realități prin deciziile luate și prin sentimentele create.
Nu înțeleg încă bine ce înseamnă să îți asumi responsabilitatea pentru lucrurile-întâmplările la care devii martor sau parte contextuală. Nu pot desluși încă toate firele ce ne leagă pe toți sau care leagă toate între ele.
J.P: Eu îmi percep realitatea și nu încerc să îmi cresc importanța de sine prin spiritualitate (nu reușesc tot timpul, dar mă străduiesc).
M.C: Aici am avut multe confirmări a ceea ce am crezut eu mereu despre acest subiect.
M-am bucurat să descopăr oameni care cred ca și mine despre divinitate, viața
acesta și cea de după, idei, teorii. Nu știu cum să definesc ceea ce cred eu acum. Aș putea să spun că în oarecare măsură încă am tendința să cred într-o predestinare, o directie anume în care merge viața ta, indiferent ce faci și cum, dar nu pot să neg certitudinea pe care mi-o dă experianta de a manifesta în viața mea lucrurile în care am crezut sau sperat cu toata forța mea. Stiu că dacă îmi canalizez întreaga atenție și energie spre un lucru anume, acesta ia viață, indiferent dacă eu fac ceva pentru asta sau nu (fizic), dar înca sunt convinsă de faptul că fiecare am venit cu un scop și ne îndreptăm spre o direcție anume.
M.T: Aici s-a schimbat cel mai mult percepția, simțirea, gândirea. Când am înțeles că Tatăl nu pedepsește, nu se supără, trăiește în și prin mine și mă iubește necondiționat, am înțeles că am tot ceea ce îmi doresc și viața mea depinde de mine. Nu mai cred în soartă.
C.M: Asta nu are legatură cu yoga, ci cu un alt aspect din viața mea – sau poate că are… am pășit în altă energie vis a vis de ideea de creator al realității (înainte eram
convinsă că stă în puterea mea să fiu la cârma propriei mele vieți), am constientizat că în
anume aspecte am puterea să fiu stăpână pe viața mea, dar sunt și aspecte unde nu stă în puterea mea să schimb lucrurile. Poate mai am de lucrat la asta, să învăț să devin co-creator al vieții mele.
Yoga pentru oameni normali
Câteodată când le citesc eu răspunsurile cursantelor mă gândesc că nu sunt cel mai bun exemplu de oameni simpli și normali pe care l-aș putea da 🙂 Dar și ele au venit din lumea în care majoritatea populației se scaldă. Cu aceleași convingeri despre soartă, Dumnezeu, religie, păcat, liber-arbitru, etc. Spiritualitatea nu este ceva ce li s-a predat la studio, ci ceva ce există în fiecare dintre noi. Toți suntem un spirit și ocupăm un corp fizic o perioadă limitată de timp.
Deci nu e cazul să o ardem cu “sunt spiritual”, căci toți suntem în potențial. Doar că unii aleg să își acceseze potențialul, alții aleg să nu muncească prea mult. Ca în viața pământească 🙂 Din punctul meu de vedere, dacă nu există practică, nu există accesarea spre potențial. Spiritualitatea nu este o chestiune teoretică, ci o chestiune experențială. Nu vei deveni spiritual citind cărți, ci meditând, rugându-te, scormonind în cele mai neumblate unghere ale minții și sufletului.
Namaste!
Table of Contents
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că
Limbajul sufletului
Ca de obicei, dilema mea interioară se referă dacă a luat-o lumea razna sau doar am început să văd eu mai clar cum e lumea,