Cred că și tu ai jucat când erai mic jocul acela tembel și incredibil de frustrant numit măgarul între oi. Practic, un joc de dezvoltare a abilităților motrice și a strategiei, emoțional vorbind, călirea cu frustrarea și oile :)) Acum, în perioada asta cu alegeri, observ că ne întoarcem la jocurile infantile ale copilăriei și adolescenței. Mingea e aruncată de la un candidat la altul – și o populație de măgari aleargă după ea, în speranța că va prinde pasa câștigătoare.
Treaba cea mai interesantă din tot spectacolul ăsta infantil este că cei doi candidați nici măcar nu joacă. Au oameni care joacă pentru ei. Oamenii care au ales și celălalt joc imbecil al frustrărilor copilăriei, cu “mă-ta-i cu*vă”. Este acel moment al existenței în care mă întreb dacă toată yoga din lume ar ajuta câtuși de puțin la detașarea de povești care chiar nu ne aparțin.
Alegeri conștiente
Și când mă refer la povești care nu ne aparțin nu spun neapărat că nu contează cine iese președinte. Am avut și eu filmul ăsta în capul meu foarte mulți ani. M-am identificat cu persoana pe care o alegeam până la extrem. Am ieșit să sărbătoresc în Piața Universității când Băsescu a câștigat bătălia cu Năstase. Dar aveam douăzeci și puțin de ani. Și discernământul specific vârstei.
Eram la vârsta la care credeam orice imbecilitate, plus narcisismul specific perioadei din viață în care chiar credeam că ce fac eu va salva lumea, țara, planeta, etc. Eram incomplet educată și împuternicită de sloganuri. Cine nu avea aceleași păreri sau opțiuni de vot ca și mine, era automat împotriva mea, căci, din nou, președintele era o extensie a mea. Da, mi-e rușine tare că am fost acolo. Dar, pe de altă parte, din acea rușine am învățat să îmi ascult propriile nevoi, să am propriile păreri, să mă identific doar cu valorile mele și atât. Dacă sunt greșite, voi vedea în timp.
Prin alegeri conștiente mă refer la evaluarea corectă – prin propriile filtre – ale plusurilor și minusurilor candidaților. Dar să mă concentrez, mai degrabă, pe plusuri. Să nu încerc să îl pun pe “celălalt” la pământ prin cancan-isme de doi lei, doar ca al meu să pară mai breaz. Ci, real, să îi găsesc o calitate candidatului meu și să aleg acea calitate. Posibil să nu fie nici pe departe ce sper eu, dar datoria mea de cetățean este să particip activ la alegeri și să îmi dau votul de încredere.
Am făcut un mini-experiment pe Facebook zilele trecute. Îl găsești aici. Am întrebat oamenii – cu păreri foarte ferme de felul lor – ce calitate au găsit ei în candidatul lor la prezidențiale, indiferent de opțiunea lor de vot. Nimeni, nimic. Mucles. Nada. Oamenii ăia care se bat cu pumnul în piept de ce culți în cap sunt ei, cum știu ei și cu gay-ii și cu oculta mondială, nu au găsit nimic bun de spus. Desigur, când zici ceva de “al lor”, sar de cur în sus cu “ba al tău e nasol, că uite ce a zis, cum a mințit, cum se uită ca proasta la greblă”.
Nu, cheia în care se joacă măgarul între oi este capra vecinului. Homofobii isterici care cred că dacă iese Lasconi președinte o să-i fu*ă cineva în cur, deși nici acum nu îi fu*e nimeni nicăieri, sau ortodocșii isterici care rostogolesc acum mizeria aia cu secta lui Georgescu. Nu înțelege nimeni ce zice omul, nu pentru că vorbește din alte tărâmuri, ci că oamenii pun botul la fragmente din interviuri, fără să asculte tot.
Ce am învățat de-a lungul anilor de yoga și alte chestii oculte 😁, este să merg întodeauna pe mâna omului care este contestat de imbecili. Mă uit la cei mai toxici oameni pe care îi cunosc, le văd opțiunea de vot, apoi decid că dacă ei rezonează cu X, eu o să votez cu Y. Cu cât latră mai tare oamenii pe care îi desconsider prin prisma valorilor lor, cu atât le voi da o mână de ajutor să vorbească singuri 5 ani. Așa se conving nehotărâții, din punctul meu de vedere.
Frica patologică
Ce se rostogolește acum este frică. Frică de orice fel de schimbare, de cum o să fie nașpa, să ne ia mama naibii pe toți dacă iese X sau Y, uitând aspectul esențial al atribuțiilor președintelui în România. Le găsiți în Constituție. Nu se va întâmpla absolut nimic nici dacă iese X, nici dacă iese Y la aceste alegeri. A câștigat PSD parlamentarele. Rămâne totul cum a fost, doar că avem mai mult circ 🙂
Mi se pare tristuț că după 35 de ani, tot nu am învățat cum să facem alegeri în decență și respect. Cum încă mai credem că suntem parte din X sau Y, fără ca X sau Y să știe de existența noastră. Despre cum credem real că suntem deținătorii adevărului si salvatorii mă-sii. Și cine nu e cu noi, e împotriva noastră. De cum credem noi că Lasconi sau Georgescu au nevoie să îi apere cineva de “gurile rele”. Problema nu e la candidați, este la psihozele alegătorilor.
Cum să fii atât de deconectat de tine și de propria personalitate încât să crezi că atunci când cineva îți înjură candidatul, zice de fapt, de mămica ta? Cum să crezi că acel candidat – care știa foarte bine la ce se expune când a intrat în cursă – are nevoie de Mirel din Coiciu ca să îi apere imaginea și platforma politică?😅 Cum să lași o sursă externă să îți formeze părerea de despre oamenii din jurul tău? Cum să manipulezi ordinar pe tema homofobiei sau yogafobiei sau ocultofobiei, crezând că gașca ta e mai șmecheră doar pentru că faci asta?
Una din profele mele de la o mega instituție de profil politic a scris ieri “mai mulți români au trecut în ultima vreme de la ortodoxie la șamanism”. Băi, ești prost? Unde au trecut? Prin ce? Cum? Cum se bat cap în cap? Cum să fii atât de ignorant? Și cum pielea mea să mai ascult vreodată ceva din ce îmi predai tu mie?
O altă somitate a spus că e nasol că vom vedea cum își iau limba în gură gay-i pe stradă și o să crească copii cu doi tați/mame, whatever. Băi, decât să crească cu doi imbecili de sex opus, oricând doi tați/mame întregi la cap, sunt opțiunea mai sănătoasă.
Ați vrut părerea mea despre alegeri. Asta-i: personal, refuz să trăiesc în frică. Pot să trăiesc în greu, pot să trăiesc în durere, pot să trăiesc ascetic, dacă este musai. Dar NICIODATĂ nu o să trăiesc în frică. Iar frica este o alegere, la rândul ei. Iar oricine încearcă să instaureze frica în jurul meu sau al celor apropiați mie, va fi eliminat prin orice mijloace necesare.
Opțiunea mea la alegeri este varianta macro a vieții mele: alegi, dai șansă, dezamăgește, pupi pa. Fără toate dramele astea ale copilăriei de pe Facebook și Tik Toc. Ceea ce vă doresc și vouă.
Să avem zile senine și alegeri inspirate! 🖤
M.
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că