Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se observe pe ei. Pentru cei care nu știu să recunoscă încrederea în sine, linia e ditai fâșia de pământ.
A sunat arogant, așa-i? 🙂 Exact asta este și problema noastră, a oamenilor. Ne grăbim să tragem concluzii, să judecăm fără fapte, să ni se pară niște lucruri. Fără să avem răbdarea de le explora.
Mă tot țin să scriu despre asta, căci mi-a readus pe tapet discuția despre aroganță Maria, o femeie tare mișto care ne-a trecut câteva luni pragul studioului. Zicea în povestea ei – care ințial a vrut să fie doar o scrisoare de mulțumire și de iubire, dar s-a transformat într-o scrisoare deschisă – că atunci când s-a interesat de studio de yoga în Constanța, părerea despre mine era că sunt bună, dar arogantă. Prea bună, cum ar veni 😅
Că am atitudinea asta de zeitate și că sunt cea mai bună, dar sunt și foarte nașpa pentru că și zic că-s cea mai bună :)) Adică bună bună, dar mucles.
Mie asta mi s-a părut mega amuzant la început, dar după am început să îmi fac o analiză. Câte persoane au mai zis până acum că par arogantă? Că par inabordabilă? Că am o privire de criminal în serie câteodată și le e frică de mine? O tonă de oameni. Foarte puțini, cei care și-au luat 10 minute să mă cunoască – doar atât îmi tre’be să fac circotecă 🙂 – mi-au și spus prima impresie.
Ce nu mai e deloc amuzant este că tona aia de oameni nu și-a luat nici o secundă în plus să își valideze sau nu părerea. S-a pus eticheta, s-a format părerea, s-a împărtășit mai departe. Și asta, din păcate, o facem cu toții în diverse situații de viață. Avem păreri, bazate pe experiențe trecute, pe interacțiuni cu persoane care ne-au rănit sau ne apasă niște butoane prin simpla lor existență, și atunci punem eticheta de prostie, ignoranță, aroganță. Doar că nu le punem lor eticheta…
Aroganță vs încredere
Se spune că judecăm ceea ce nu înțelegem. Ceea ce mă face să cred că atunci când oamenii văd un om care știe foarte bine cine este și ce poate, pun automat eticheta de aroganță. Pentru că ei nu știu să recunoască acea stare a clarității mentale, a încrederii în sine, a învățării prin provocări. Și, probabil așa cum ai observat și tu, asta li se întâmplă tuturor celor care au depășit momente grele în viață. Nu sunt neapărat cei mai iubiți dintre pământeni.
Poate și pentru că nouă, acestor oameni, ni s-a cam acrit să fim people pleasing. Poate am decis să ne trăim viața și credințele autentic și rareori ne mai suprinde ceva. Poate suntem super profi în ceea ce facem, că am pierdut zile și nopți la rând studiind aria de interes. Poate acea pasiune în meseria noastră ne-a dus în zone în care să explorăm toată paleta de emoții și de culori. Poate că știm mai bine decât oricine prețul pe care îl plătim în fiecare zi ca să fim cei mai buni, încât să nu mai fim nesiguri și să căutăm validare.
Încrederea în sine încurajează și îi ridică pe cei din jur. De obicei, are o forță de atracție extraordinară și presupune conștientizarea punctelor forte și slăbiciunilor, în același timp.
Aroganța se traduce ca lipsă de siguranță, ca un tipar demonstrativ care caută laude și validări la fiecare pas. Aroganța respinge, se laudă și încearcă să pară superioară prin jignirea sau anularea celorlalți, cei mai buni, percepuți ca amenințare sau “concurență”.
Concurența pe aroganță
Și ca să fiu arogantă până la capăt, nu am concurență :)) Serios acum, nu cred în conceptul ăsta de concurență. Am fost de mulți ani deschizător de drumuri – cu yoga, cu floating, cu yoga medicală, mantre, Kundalini etc – ceea ce înseamnă că cineva automat va încerca să intre pe o piață deja formată, pe un public deja educat undeva în urma mea.
Bunul simț mă obligă să mă îmbunătățesc în fiecare zi, să învăț în fiacare zi, să duc la capăt drumul pe care l-am deschis. Nu cred în concurență pentru că am ales să cred în puterea atracției și a energiei pe care o pun în ceea ce fac. Cred sincer că fiecare atrage oamenii pe care îi merită, oamenii de la care are multe lucruri de învățat, că ne alegem și profesorii și cei pe care îi învățăm în funcție de locul în care ne situăm pe scara conștiinței. Sunt oameni care ne învață de bine și oameni care ne învață cum să NU devenim.
Toată existența noastră este o oglindă a lumii interioare, așa că eu am decis să mă ocup de ea. Bine, interior-exterior, căci cu asta mă ocup. Dar cu o atenție deosebită pe microcosmosul din mine. Că noi, zeitățile, avem câte un microcosmos 😅
Ce știu sigur despre mine este că am o tonă de nesiguranțe în orice alt domeniu în afară de practica yoga și de ceea ce am de făcut la studio. Mai știu că lucrez la ele, de foarte multe ori cu ironie și sarcasm, că este mecanismul meu de adaptare. Cu un simț al umorului foarte dubios pe care nu îl înțelege toată lumea (nu că-s arogantă, dar chiar e dubios). Și mai știu despre mine că renasc din propria-mi cenușă de fiecare dată. Și că atunci când pare sfârșitul, este, de fapt, un nou început spectaculos și infinit mai bun.
Nu mai confunda încrederea și claritatea oamenilor cu aroganța. Nu mai confunda oboseala oamenilor încrezători cu aroganța. Nu mai pune etichete înainte să îți iei timp să cunoști oamenii. Nu mai face lumea asta mai rea decât e acum. Doar uite-te-n grădina ta și scoate buruienile propriilor traume.
Noi, aroganții aparenți, suntem, de fapt foarte sensibili la oameni și la schimbările sociale. Ne dorim să vedem acte de omenie și de iubire pe pământ mai mult decât orice. Căci abia atunci, prețul plătit pentru îmbunătățirea noastră, capătă sens.
Ne vedem la studio 🙏
Care, by the way, este cel mai cool ever ❤️
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.