Oamenii se ascund sub masca aceasta a “personalității” și sub cea a lui “așa sunt eu”, iar când cineva apare și le oglindește personalitatea de rahat sau defectele, apare defensiva cu “îmi asum”. Ori, o personalitate – deci ceva fals, ireal, supus schimbării de mediu sau de convingeri – nu poate să își asume nimic. Asumarea nu se face din gură, se face din înțelegerea consecințelor propriilor acțiuni sau inacțiuni.
Îți dau și un exemplu simplist, poate l-ai auzit și tu în viața cotidiană: