O lume ideală

Am în jurul meu oameni care visează cu ochii deschiși la o lume ideală, ca în basme, în care totul să fie bine și așezat. Să fie pace în lume, între oameni, să fim cu toții zen în cap și să fie fluturași all over și unicorni în culorile curcubeului. Nu știu ce pare ideal în asta, prin ochelarii mei, lucrurile se văd altfel.

Și eu visez la o lume ideală. În care fiecare își regăsește libertatea de a se exprima exact așa cum gândește. Fără filtre, fără interese, fără să îmi explice în zece fraze ceva ce necesită trei cuvinte.

! Atenție ! Conținut care te poate ofensa!

O lume ideală este o lume autentică

Mi-a spus acum câteva zile o prietenă că eu atrag persoane ipocrite, doar ca să le găsesc nod în papură și să fiu critică. Nu zic nu, atragem ceea ce respingem, știm asta. Dar într-o lume ideală, persoanele astea nu ar exista 😅

Bine, ideal ar fi să fie tăcere. Lumea să deschidă gura când chiar are ceva de spus, de preferat ceva frumos și constructiv. Dar dacă tot trăim într-o societate în care toată lumea are opinii și noi trebuie să “facem frumos” și să îi ascultăm, măcar să facem cumva ca dreptul la opinii să fie echitabil.

De exemplu, să spunem că cineva mi se lamentează (pe timpul și energia mea, desigur) de cât nasoală de situația, de cum nevaccinații trebuie să moară în chinuri pentru a ne salva pe noi, cetățenii resposabili, de cum colcăie covid-ul peste tot. Într-o lume ideală, răspunsul meu – indiferent de interlocutor – ar fi că colcăie o p#&ă în capul tău, că afirmația este per ansamblu o idioțenie, și că o să mori de frică, prost și singur pe pământ.

Se aplică și invers, pentru antivaxxerii zgomotoși cu minimum 12 postări pe zi despre “oi”. Rămâne cum am stabilit: tot prost și singur pe pământ 🙂

În ambele situații, într-o lume ideală, nu s-ar ofensa nici una dintre părți. Pentru fiecare îi respectă dreptul la opinie celuilalt și nu vrea să îi bage cu forța pe gât ideile lui.

Libertatea prost înțeleasă

Asta cu libertatea căutată în diverse locuri sau prin diverse justificări am întâlnit-o când eram în liceu și se duceau oamenii în Vama Veche, că vor să fie liberi. Nu am înțeles nici atunci (și nici acum) cum pana mea cauți liberatatea într-un loc exterior. Poți să fii liber în mall dacă ești liber în cap. Poți să fii liber în carantină la domiciliu dacă ai integrat libertatea așa cum trebuie. Poți să fii liber în orice circumstanțe, dar doar atunci când alegi să fii liber și trăiești ca atare.

Doar că libertatea despre care vorbesc eu are un preț mai mare decât drumul până în Vamă (sau Maldive dacă ești printre dacii liberi mai prețioși) și câteva cocktailuri cu gust de libertate.

Cea despre care vorbesc eu te va costa propriul ego. Vei trece printr-un proces de dezvățare, în care vor fi momente în care te nu te vei recunoaște. Te va costa propriul cerc de cunoștințe, posibilitatea de a pierde oamenii care erau în trecut lângă tine pentru că ai decis subit să fii cine ești cu adevărat. Posibil să pierzi și bani, și joburi, și colaborări, posibil să ți se ducă vorba că ești dificil și să se creeze o prăpastie între tine și social. Aia e prăpastia libertății. Tu ești podul.

Ce nu îți spune nimeni atunci când începi să plătești prețul autenticității este că în locul celor care au plecat, vor venii alții. Alți oameni, alte joburi, alte oportunități, de data asta adaptate firii tale reale. Cele vechi nu erau oricum pentru tine dacă era nevoie să calci pe coji de ouă să nu se ofenseze audiența.

Virusul adevărului

Pentru mine, o lume ideală are astfel de oameni majoritari. Oameni cu adevărat liberi, orinde și oricând. Oameni pe care îi doare la bașcheți de părerile celor cu păreri și de sfaturile salvatorilor de ocazie. Oameni care nu vor ezita nici o secundă să scoată din tine ce se ascunde sub masca aia socială de doi lei. Oameni care vor spune lucrurilor pe nume, indiferent de consecințe. Oameni care nu mint, care nu au “obligații”, care dorm liniștiți noaptea pentru că își trăiesc viața după propriile valori.

Oameni, nu persoane 🙂

Aproape că îmi doresc să apară un virus care să scoată adevărul din oameni. Sau… a apărut deja? 😏

Râmâi autentic(ă), te rog eu mult. Îți vei mulțumi, într-un final.

Namaste!