La câte evenimente și programe de găsirea scopului în 7 pași am văzut în ultima vreme, nu pot decât să trag concluzia că lumea e pierdută. Sau se simte pierdută, mai corect spus. Ceea ce nu neapărat complet greșit când știi că ai deviat de la traseu, recunoști asta și vrei să faci ceva în sensul acesta. Dar totuși este greșit în sensul că ai uitat să trăiești și atunci îi încredințezi altcuiva deciziile pe care tu ai nevoie să le iei.
Mi-e destul de evident că am intrat într-un cerc vicios în care oamenii slabi, dar buni caută răspunsuri la alți oameni. Tot slabi, dar nu neapărat cu cele mai bune intenții.
M-au întrebat cursantele de ce mă iau de vânzătorii de iluzii cu iluminarea în 3 zile și găsirea scopului în 30 minute. Că “e și ei un fel de oameni” și că aia e, cine îi caută să plătească pentru asta. Da, oricât de mult aș fi de acord cu asta, sunt totuși printre victimele acestor vânzători și oameni buni, chiar inocenți pe alocuri, care nu merită să își vândă sufletul pentru o iluzie. Nu mă pocnește compasiunea absolut deloc pentru cei care “știu ei mai bine și sunt eu hater”. Acolo e o chestiune de karmă.
Găsirea scopului este o călătorie în unu
Este lucrarea aceea solitară cu care absolut toți suntem datori. Se spune că omul se naște de două ori. O dată la nașterea fizică și încă o dată când înțelege de ce s-a născut. Dar călătoria aceasta, cu multă introspecție, durere egotică de la spasmele decondiționărilor, cu o grămadă de pierderi – sociale, familiale, financiare – este un act sacru și extrem de intim. Ai ajuns în această căutare tocmai pentru că ai ascultat de alții până acum. De familie, de școală, de societate, de conștiința colectivă, uitând că ai și una individuală, oricât de mult “ai rezonat” cu anumite principii externe. De ce ai face asta în continuare?
De ce ai lăsa pe altcineva să îți spună care îți este scopul? Și, mai ales, cum definești tu găsirea scopului? Te aștepți să îți spună o altă figură de autoritate ce să faci? Terapeut, yoghin, călugăr, preot, coach? Hai să îți dau o veste, mulți dintre aceștia nici ei nu l-au găsit. Oamenii născuți de două ori sunt extrem de rari. Și pot avea orice profesie, nu e musai să fie orientați spre coaching sau teaching.
La fel de adevărat este că unii din acești oameni îți pot da niște instrumente care să te ajute în călătoria ta intimă. Nu îi bagi și pe ei în călătorie, că deja se aglomerează treaba. Dar dacă te ajută să îți pui intrebări, dacă în urma unor practici sau discuții ți se mai dă puțin la o parte din ceața mentală, dacă înveți de la ei cum să te calmezi în momentele în care cerul pare să îți cadă în cap, dacă înțelegi teoria și Legile Universului și că prezentul tău este o consecință a acțiunilor din trecut, îți va fi mult mai ușor să continui în povestea cu găsirea scopului.
Pe de altă parte, dacă X sau Y vine și îți zice că a citit în cărți sau în cristale sau în stele că tu ar trebui să faci nu știu ce meserie, atunci acolo este o problemă. Plus că de cele mai multe ori, Scopul tău – acela extrem de important pe care îl cauți – este posibil să nu fie în aria de existență în care îl cauți sau chiar opus față de ceea ce crezi tu că ai vrea să faci. Să vrei să spargi avioane pe business și tu să fi venit, de fapt, pe lumea asta să crești copii. Sau să vrei să salvezi lumea și scopul tău să fie fix să o detonezi. Sau să crezi că ai venit să educi copii sau adulți și, de fapt, Scopul tău este să îi dezveți, să îi inveți cum să uite ce au învățat.
Și am mai observat și tendința de grandoare la cei care sunt împlicați în povestea asta cu găsirea scopului. Te aștepți, automat, ca scopul tău să fie ceva uriaș, mega-spiritual (în definirea proprie a spiritualității). E ca poveștile pe care le-am auzit cu regresia în vieți anterioare. Toți au fost regi, vikingi, prințese, împărați, Cleopatra, whatever. Nici unul nu a fost un țăran care a muncit pământul și și-a hrănit porcii până în ultima zi de viață.
De cele mai multe ori, Scopul este unul extrem de simplu. Chiar rudimentar. Dar este perfect congruent cu valorile tale cele mai înalte. Dacă nu știi care sunt, înseamnă că pornești de aici, de la autocunoaștere. Nu poți să știi care îți este Scopul fără să știi cine ești.
Viață vs. Scop
Vor fi momente în viață în care vei crede că drumul acesta cu găsirea scopului a luat sfărșit. De fapt, dacă te gândești bine, au fost nenumărate momente în care ți-ai spus? ah, gata, asta trebuie să fac. Și ai spus-o doar pentru că îți plăcea ce faci, nu pentru că ȘTIAI că acesta este scopul. Apoi, s-a dus elementul de noutate, a apărut plafonarea și te-ai sucit. Și ești iar în vortexul cu găsirea scopului.
Cum am spus și mai sus, Scopul este ceva extrem de simplu. Este parte din esență. Nu implică scamatorii, cascadorii, nimic fancy. De fapt, Scopul este despre ce este nevoie să fii, să devii, nu despre ce trebuie să faci. Acțiunea se referă la calmarea minții și renunțarea la iluzii, scopul este o stare de spirit, nu necesită acțiune.
În schimb, viața este o școală. Nu, nu la asta se referă băiețașii care zic că au “școala vieții” 😅. Viața este o pregătire continuă în care tu îți formezi skill-urile și dobândești abilitățile de care vei avea nevoie la un moment dat în viitor pentru împlinirea Scopului. Ideea e să te perfecționezi rapid în ceea ce ți s-a dat să faci, ca să treci la următorul nivel. De fapt, de asta îmi plac mie perfecționiștii. Nu neapărat că mă validează pe mine (:))), dar că tot ceea ce fac, fac cu maxim simț de răspundere. Sunt oamenii aceia care dau 100% indiferent de ce fac. Se implică full în orice acțiune sau interacțiune.
Apoi, își învață lecția, își dobândesc noile calități și trec mai departe. Nu se mulțumesc cu mediocritatea, nu fac compromisuri de calitate, vor totul sau nimic. Evident, că dacă ții aceste atribute doar într-un plan material, n-ai făcut nici o brânză. Dar dacă menții această mentalitate în toate zonele de dezvoltare, atunci găsirea scopului este doar o chestiune de timp și de răbdare.
Perfecțiunea perfecționistului – dacă e sănătos la cap – este un proces. Un proces cu progres. La fel și găsirea scopului. Un proces cu muncă și efort. Nu un proces în caure căutăm răspunsurile în exterior. Și nu, nu e cazul să fugim nici de muncă nici de efort, înnobilează și tonifiază 🙂
Să avem o săptămână cu spor! 🤍
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că