Cum deja probabil că știi, eu scriu despre real life. Bine, mai am momente în care bat câmpii pe concepte, dar altfel filtru prin care eu privesc viața și le predau oamenilor este unul extrem de practic, dar cu fundamente solide, de profunzime. Ca mine. Nu mi-a plăcut niciodată telenovela, nici la TV, nici în viața mea și cu atât mai puțin în marketingul spiritual.
Și în yoga și în viața de zi cu zi am mers pe principiul că faci ce e de făcut, fără să te lamentezi, fără să dai mare la apă mică, fără să cauți să spui o poveste. Ci să trăiești o poveste. Și cu toate astea, îmi mai trece random prin cap că ceva fac greșit. Dar îmi trece repede gândul 🙂
Telenovela spirituală
În ultimele zile, Universul mi-a scos în cale fie “lucrători în lumină” (a se citi un fel de escroci spirituali), fie adepți ai acestora, cu valențe puternice de habotnicie și fanatism. Aproape de fiecare dată când se întâmplă acest lucru, mă lovește ca o lopată. Și nu din aia divină, ci mai de jos, de la cazane.
Am văzut o incompeneță spirituală și didactică aproape egale cu cele din administrația locală 😅 “Specialiști” care bâjbâie ani lumină pe lângă adevăr. Am văzut și oameni deranjați grav care cred că “agenturili” sunt puse pe trackuit ăștia spirituali care vor să trezească masele și de-aia serviciile sunt puse pe treabă, fix împotriva lor. Cam aceeași tipologie cu boicotul Austriei și 5G-ul din perioada pandemiei. Practic niște sectanți ai conspiraționismului.
Tot în ultimele zile, am văzut și adepți cărora dacă li se spune ce vor să audă, sunt în stare să plece 3 luni în munți – fără să spună care, căci îi urmăresc și înregistrează agenturili – să bea sevă de copaci și să se hrănească cu tărâțe, pentru că așa le-a zis guru. Fără să explice de ce, fără să facă omul să înțeleagă. Doar i-a spus că el e bun, ceilalți sunt răi, lumea e de rahat. Ba chiar le-a făcut și o poveste despre viața lor intensă și amestecată, o telenovelă de doi lei pe care cei mai săraci cu duhul au înghițit-o.
Câteva luni mai târziu, gălușca asta spirituală se va transforma într-o nouă telenovelă. Și iar vor fi câțiva săraci cu duhul care vor pune boticul. Și tot așa. Până când guru se simte oprimat de “dușmani” și fuge cu banii de pâine. În cazurile mici. În cazurile mari, se refugiază în Suedia și cere azil politic. Vezi povestea aici 😇
Este foarte adevărat că telenovela, de orice fel ar fi ea – la nivel de frecat grija de viața altora până la nivel spiritual – este o bază de selecție naturală foarte eficientă. Istoria a probat-o de multe ori. Problema este că oamenii normali, sănătoși la cap și la spirit, pot fi descurajați în căutarea unui ghid autentic. Sau măcar decent. Pentru că se uită la adepți și văd cum au scăpat boii-n porumb.
Clasificarea "oamenilor de lumină"
Din zona asta mundană am cam ieșit demult. Mi se cam rupe de cine cu cine și-o trage, cine câte kile a luat, ce mașină, casă, job, whatever. Mă lasă rece avuțiile, diplomele și funcțiile, identificarea cu un rol pseudo-social. În schimb, mă uit la calitatea umană și la tiparul mental. Eu așa clasific oamenii. Nu îi judec, îi clasific 🙂 Să nu fim ipocriți să spunem că nu avem criterii de clasificare umană, că nu cred nici dacă ești iluminatul din vârful muntelui Athos.
Singurul criteriu după care eu fac această clasificare este dacă oamenilor cu care interacționez le place sau nu telenovela. Și mai ales cea spirituală. Mă uit pe cine admiră ei cel mai mult, pe cine idolatrizează, adepții cărei teorii spirituale au devenit, cine le validează credințele din formatorii de opinie spirituală de pe piață. Căci spiritualitatea asta a devenit, în mare: o piață. Și atunci, în funcție de răspuns, are loc clasificarea.
Majoritatea o ard cu “oameni frumoși”, “lucrători în lumină”, “daci liberi”, “oameni care simt că au o misiune” etc. E plin netul de telenovela new age, iar fiecare dintre muritori își alege o tabără cu care “rezonează”. Că muritorul are nevoie să rezoneze, să îi valideze cineva convingerile și credințele extrem de înguste care l-au adus din start într-o stare de nemulțumire și nefericire. Dacă dă peste cineva care îi amorțește convingerile cu o “lopată divină”, cum îmi place mie să spun, muritorul spune că nu rezonează și caută un alt “guru” care să îl facă să se simtă mai bine cu propria ignoranță.
Este cam același lucru cu algoritmul Facebook. Ai văzut că nu te mai încaieri foarte mult pe Facebook față de cum era la începutul rețelei de socializare? Pentru că algoritmii au fost atât de bine optimizați încât vezi majoritar doar postări conform intereselor și convingerilor tale. Și dacă ai vrea să-ți scoți capul din fundic, să vezi și tu cum gândesc oamenii normali, nu o vei putea face pe facebook. Acolo găsești aplaudacii care să îți valideze ce dăștept ești în cap.
Am mai scris aici despre iluzia trezirii spirituale. Pe scurt, cu cât ești mai convins/ă că ești trezit/ă, cu atât ai intrat într-o stare și mai profundă a somnului rațiunii. Care știm deja ce naște, da? 🙂
Să avem o săptămână înțeleaptă!
Namaste!