Iluzia trezirii

iluzia trezirii

Mult mai periculoasă decât somnul, infinit mai perversă decât narcisismul social și foarte capabilă să îți oprească orice formă de evoluție este iluzia trezirii spirituale. Și vei vedea mulți oameni pierduți, dar cu trezirea-n gură perioada asta. Practic așteaptă trenul iluminării într-o gară plină de “netreziți” pe care îi compătimesc sau îi disprețuiesc.  

Iluzia trezirii este doar o formă mai avansată de fugă

De fugă de tine, de fugă de realitate, de fugă de propriile umbre și demoni. Și cu cât vrei să fugi mai tare, cu atât umbrele vor ajunge să te conducă, să ia decizii în locul tău, să îți demonstreze fățărnicia și ipocrizia. Cu cât o arzi mai spiritual, mai ales din postura de cititor și nu de trăitor, cu atât îți vei hrăni umbrele și mai mult.  

Da, știu. Tu ești un om bun și cultivat. Zici că ai muncit mult să ajungi aici, dar nu ai renunțat să îți arăți victoriile spirituale sau superioritatea în fața oricărei ființe dispuse să te asculte. Încă ai o grămadă de întrebări, dar nu ai răbdarea și smerenia necesare să stai să asculți răspunsurile. Pentru că tu deja știi adevărul și, de fapt, vrei să îi convingi pe ceilalți de adevărul tău. 

Scria Tukaram de curând despre căutătorii de adevăr. Fără majuscule 🙂 Sunt cei atât de sătui de propriile minciuni, încât nu le mai suportă de la ceilalți. Caută cu orice preț adevărul de la alte persoane pentru că minciuna s-a integrat atât de bine în ei încât nu mai suportă una în plus. Sunt oamenii care se mint că sunt buni sau se mint că sunt răi, deopotrivă. Sunt, în general, oamenii care au “principii” și senzația falsă că știu cine sunt. Iluzia trezirii nu-i face decât mai adormiți și mai egotici decât au început pe acest drum.  

Teoria nu înseamnă nimic. Iar practica nu e totul.

La teorie cu toții suntem maeștri. Mama și tata lor, plini de sfaturi și de păreri, de analiză și psihanaliză, de uitat în curtea vecinului și analizat traumele lui, una câte una. Că așa am citit noi în cărți și ne-a zis nu știu care de trauma de abandon și conflictele moștenite pe cale maternă. Trauma mă-sii, practic. 

Nici cu practica nu stăm mai bine. În sensul că sunt o grămadă de practicanți de ziua a 7-a, care își aduc aminte că aveau un “ritual” de făcut exact când îi pocnește lopata divină mai tare. Că de bine nu practică nimeni, doar când se îngroașă gluma ne aducem aminte că trebuie să intrăm în ședință cu Șefu. 

Și mai sunt și cei consecvenți în dogmă. Cei care fac pentru că așa se face, pentru că au un ritual de făcut din care oricum nu înțeleg nimic, pentru că așteaptă salvarea și mântuirea de la un Dumnezeu exterior care va veni să le curme suferința. 

Toate astea nu înseamnă nimic fără aplicarea lor în viața de zi cu zi. Este egal cu zero dacă citești 100 de cărți pe semestru sau faci 108 Salutul Soarelui sau 100 de Ave Maria în fiecare zi. Poți să stai în meditație și câte două ore pe zi. Dacă o faci prost și când ieși de acolo ești același om, ai pierdut două ore din viață. 

Dacă încă te mai porți urât cu oamenii, dacă încă te lași apăsat pe butoane, dacă încă îți sare muștarul că a zis nu știu cine nu știu ce, dacă nu știi să pui limite clare, dacă încă te mai lași abuzat sau abuzezi, dacă nu zâmbești cu ochii, dacă nu ai ajuns la concluzia că, de fapt, nu știi nimic, ți-ai pierdut timpul.

Degeaba te uiți de sus la cei care nu practică nici o formă de activitate spirituală. Nu se duc la biserică, la yoga, nu meditează, nu se roagă. Dacă acei oameni sunt mai calzi, mai blânzi și mai determinați decât ești tu, sunt mult mai treziți decât tine.

Ego-ul spiritual

Am mai vorbit în nenumărate rânduri despre asta. Și chiar dacă e greu de digerat, nu am vorbit din cărți. Am vorbit pentru că fiecare avem nevoie să trecem prin asta la un moment dat în viață. Unii își revin, unii nu. Acolo se face triajul.

Problema reală cu ego-ul spiritual nu este că te face un om nesuferit. Deși e și asta 😁 Problema este că vei lua decizii din această stare egotică. Decizii capabile să îți marcheze viața pe o perioadă determinată de timp (dacă îți recunoști propria vrăjeală la un moment dat) sau pentru tot restul vieții.

Îți vei alege parteneri, colaboratori complet nepotriviți, de care altfel ai fugi mâncând pământul. Dar vei face asta pentru că vei considera mai bun/ă decât ei și vei forța nivelul de toleranță. 

Vei alege joburi nepotrivite, în ideea că poți să schimbi sistemul din interior, până când sistemul te va acapara cu totul. Vei alege activități și ritualuri spirituale conduse de oameni la fel de egotici pentru că “rezonați”. Doamne ferește să ajungi pe mânile cuiva care să vadă cine ești cu adevărat și să te deconsipre. Narcisiștii se apără între ei 🙂

Până când nu vei renunța la toate acestea, viața va trce pe lângă tine. Vei avea senzația că trăiești așa cum vrei, după regulile tale, doar că în adâncul tău vei fi într-o permanentă căutare. 

Pentru că, undeva pe drum, ai uitat că viața trece PRIN tine și nu tu prin ea 🙂

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
asumarea

Asumarea integrității

Cuvintele astea două, asumare și integritate îmi dau fiori reci aproape de fiecare dată când le aud. Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.