Cei vii cu cei vii... - Mihaela Dragomir

De câțiva ani încoace, mă tot aud folosind expresia “viii cu viii, morții cu morții” și niciodată nu m-am referit la cei în viață sau la cei trecuți în neființă. O folosesc în diferite contexte sociale, tocmai pentru a le explica oamenilor diferența între cei vii, cei care simt și lasă viața să treacă prin ei și cei morți sufletește, care fac, în loc să fie, vorbesc în loc să asculte, cer în loc să dea.

Cei vii, simbol al Învierii

Așa mă apucă pe mine câte o erezie înainte de marile sărbători 😅 Mă rog, orice preot sănătos la suflet și la cap îți va spune că toată povestea cu Învierea este un cod, un simbol al luptei interioare dintre Bine și Rău. Că lucrurile s-au întâmplat cum spune Cartea, însă nu le luăm chiar ad literam, ci le privim în ansamblu, de sus.

Că Învierea înseamnă, de fapt, o stare de supraconștiință permanentă, că nu există mai mulți Dumnezei, că venim toți și toate din aceeași Sursă, restul sunt doar “adăugiri” ale minții umane. Dar rar vei găsi un astfel de preot, din păcate. Majoritatea va dori să lase oamenii în dogma întunericului, de unde să îi hrănească încet cu lingurița Cunoașterii. Fie intenționat, fie din ignoranță.

“Cu cât se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât oamenii avansează în cunoașterea religiilor” – Emil Cioran

Aș putea să scriu și să vorbesc zile în șir despre cărțile sfinte – da, șoc și groază, sunt mai multe 😲 – și despre simbolistica din ele, dar pentru asta e nevoie de timp, de oameni deschiși la minte și de un rug pregătit bine și competent 😅 O să mă limitez de data asta la a scrie despre cei vii.

Caută compania sfinților

Este un îndemn cât se poate de creștin, aplicat și adaptat oricărei practici spirituale. Evident, nu se referă la entități sau la a te duce undeva într-o mănăstire. Nu se referă nici măcar la compania celor care par neprihăniți – am stabilit deja că aparența aceasta e cea mai periculoasă. Se referă la a crea un anturaj sănătos și optimist cu care să îți petreci timpul.

Am mai spus eu la un moment dat că, într-o lume ideală, oamenii buni, calzi și onești ar fi cu totul feriți de oamenii care reprezintă opusul. Doar că lumea este un melanj al contrariilor, iar ” cernerea” are loc printr-un proces conștient de alegere a companiei, nu vine setată din fabrică. Până să ajungi la eliberare, iluminare, sau chiar doar o stare de bine interioară și exterioară, e bine să te preocupi de anturaj. Să îi alegi pe cei vii, pe cei ca tine, care caută un scop, vor să dea un sens vieții, să împărtășească în jurul lor bunătate și iubire, fără să vrea ceva la schimb.

"Lasă morții să-și îngroape morții”

Pentru cei cu studiu ortodox mai aplicat, continuarea frazei este “iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!”. Până și în scrierile ortoxode se face referire la detașarea și delimitarea de cei morți sufletește. Lasă-i pe cei abuzivi, agresivi, manipulatori, pe cei care urăsc, care se folosesc de oameni, să se însoțească între ei. Tu, ceva mai viu, dar nu de tot, nu ai ce căuta acolo. Tu și toți cei vii, cei asemenea ție, nu aveți de ce să vă contaminați cu această energie a morții sufletești.

Cei vii vor deveni din ce în ce mai buni și mai mulți, însoțindu-se între ei. Vor face un bine uriaș în jurul lor, fie că sunt conștienți de asta sau nu. Este o zicală înțeleaptă: “când zece oameni se roagă într-un sat, tot satul este salvat”. Nici unul dintre acești zece nu va sta să îl tragă de mână pe un netrezit (încă), nu se va lăsa tras în jos, drenat energetic de cineva care nu a înțeles despre ce e viața asta, de fapt. Va merge mai departe pe calea lui, înțelegând puterea rugăciunii.

Și trecutul e mort

Tot ce a fost în trecut nu mai este în prezent 🙂 Nimic viu sau permanent aici, deci o iluzie. Singura calitate a trecutului este memoria, iar singura calitate a memoriei este că dă naștere unor regrete. Care și ele sunt ok, pentru că te vor face să nu repeți aceleași greșeli. Regretele nu sunt făcute ca să rămâi în ele o veșnicie, ci ca să înveți.

Cei vii au ajuns vii pentru că au învățat. Ceilalți încă sunt în clasele primare și mai au de tras până când primesc apelul la trezire. Care poate veni sau poate să nu vină. Dar asta nu e treaba ta. Treaba ta este să alegi să ai în jurul oameni care nu te sufocă cu cerințe, pretenții, lamentări sau critici gratuite. Să alegi oamenii buni, care să îți susțină creșterea, cu care să vorbești despre visele tale, despre fanteziile cele mai abstracte, să simți că în prezența lor îți trece viața prin toate celulele și că dacă mâine ar fi să nu mai fii, nu te-ar deranja cu nimic, pentru că deja simți că ai trăit.

Șansa la înviere o avem cu toții. Pentru că soarele răsare în același timp pentru toată lumea. Depinde, însă, cu cine alegi să vezi răsăritul.

Să avem zile binecuvântate! ❤️