Am mai spus-o și live și o repet și aici: cine ajunge la yoga, nu ajunge neapărat de plăcere. Adică da, e o practică ce implică un răspuns de relaxare al organismului, însă nu prea vii la studio de bine ce îți e. Vii pentru că simți că nu ești bine și vrei fie răspunsuri, fie relaxare, fie validare, whatever. Și cel mai nasol mi se pare când vii de undeva de unde ai fost dus cu zăhărelul timp îndelungat.
Am mai tot scris eu mult și bine despre responsabilitatea aceasta a terapeuților de orice fel. De corp, de minte sau de spirit. Oamenii când vin să repare unul din aceste corpuri, vin și cu speranță, dar și cu teamă. Și cel mai nasol lucru pe care îl poate face o altă ființă umană este să distrugă speranța.
Cine ți-a spus că ești defect?
Am cunoscut în urmă cu câteva zile un om tare mișto. Un om care are grijă de spiritul și sufletele oamenilor, dar care vrea să aibă grijă și de mintea lor. Să îi educe, să îi învețe să gândească. Și mi-a spus așa: noi nu mai avem nici o șansă să vedem o lume sănătoasă, noi doar peticim, cârpim acolo unde au stricat alții. Mi-a stat cafeaua fix în gât. Pentru că știam că are dreptate.
Trăim într-o eră în care mergem “să ne reparăm”, de parcă ar fi ceva stricat la noi. Mergem să ne facem bine. Din ce să ne facem bine? Cine ne-a făcut rău? De ce înainte să plătim pentru validare din partea unui terapeut nu ne întrebăm asta? De ce vrem să anulăm o parte uriașă a ființei noastre? De ce să pună altcineva întrebările în locul nostru? De ce să vrei să te ferești atât de mult de statutul de oaie neagră care (își) pune întrebări incomode încât plătești pe altcineva să facă treaba asta pentru tine? De ce atunci când tu faci asta ești defect, iar atunci când o face cineva “autorizat” e ok?
Deci da, cine ți-a spus că ești defect și te face el/ea bine, te-a manipulat ordinar. Și tot la cârpeală o să ajungi atunci când corpul sau mintea ta se vor prinde de manipulare. Indiferent de defecțiunea tehnică. Dacă tu ți-ai dat puterea și deciziile în mâinile altcuiva, s-ar putea spune că meriți 🙂 În loc să te educi suficient de mult încât să știi ce cere corpul, de ce doare, ce e bine să mănânci, să bei, cât să dormi, cum să te miști, tu ai decis că altcineva știe mai bine decât tine ce e bine pentru tine.
Urmezi diete, numeri calorii, iți explică un PT cum să faci exerciții, câți pași să faci pe zi, de câte ore de somn ai nevoie pe noapte, îți explică terapeutul cum să discuți cu partenerul, limbaj non-verbal și tot bullshitul ăla pentru care tu nu numai că dai o grămadă de bani, dar odată cu banii ai dat și puterea altcuiva. CUM să îți spună cineva ce simți? CUM să fii atât de ignorant încât să nu înveți să te asculți? CUM să nu investeți în educația ta? Să înțelegi cum funcționează energia, Universul, karma, whatever. Să înțelegi mersul lucrurilor ca să nu ajungi la peticeală câțiva ani mai târziu, explicându-mi mie sau unui alt “cârpitor” că “nu a mers nimic din ce ți s-a dat”.
Păi normal că nu a mers. Tu ai înghițit ca pelicanul ignorant pastila defecțiunii. Și când pleci de la premisa că ești defect, consecințele nici nu au cum să fie unele pozitive.
Îți dau exemplul cel mai la îndemână acum: menopauza. Voi dezvolta în alt articol, dar gândește-te câte reclame la “defecțiunea” menopauzei există. Avem soluții pentru problemă, doar că problema nu există real. Menopauza este o etapă a vieții, aboslut firească, oricând ar interveni ea. Ca și moartea 🙂 Ți se spune că ești defectă, drept urmare apare panica atunci când intervine menopauza.
Și ca să înțelegi nivelul ignoranței și necesitatea educației, zilele trecute i-am sugerat unei cunoștințe de +45 ani să verifice dacă nu cumva kilogramele în plus nu sunt o consecință a intrării în perimenopauză. S-a uitat panicată la mine și a zis: ” menopauză?! De la ce??” 🙃 Cam acolo suntem cu educația…
Responsabilitatea e a ta
Am avut o bună perioadă de vreme în care mă gândeam că dacă ar înțelege oamenii care se ocupă cu vindecarea, de orice fel, câtă responsabilitate este în mâinile lor, și-ar mai rafina puțin conștiința. Adică mi se părea mult mai ușor să educi un om care se ocupă de alți oameni, decât masele. Apoi, a venit realizarea că mulți dintre ei nu au o conștiință cu care să lucrezi, cu atât mai puțin să rafinezi. Apoi, dezamăgirea că oamenii opun multă rezistență la gândire și la educație. Ca și când ar face o reacție alergică la procesele minții.
Apoi, a venit acea discuție de la cafea care mi-a dat mie și răspunsuri, dar și soluția: eu sunt aici să peticesc. Da, mai întreb și eu “cine v-a lucrat aici”, dar nu ca să mă leg de instalatorul vechi, ci ca să înțeleg un pattern. Dar eu sunt aici pentru a face bine celor care au ales într-un al 12-lea ceas să se educe.
Cine înțelege povestea cu responsabilitatea, va înțelege că nu este nevoie de cineva să “te repare”. Pentru restul, există mastercard 🙂
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că