Înăuntru, am găsit paradisul. Din nou, nu o să-ți povestesc de partea istorico-turistică, e plin netul de așa-ceva. În schimb, îți spun că timpul se oprește în loc aici. Ne-am învârtit pe la castel, pe lângă castel, pe străzile înguste, dar pline de viață. Genul ăla de stare în care viața e frumoasă, fericirea e ceva permanent, iar toate rahaturile din minte cu care ai venit eventual după tine se anulează aproape instant.
Singurul regret este că nu ne-a trecut prin cap să rămânem peste noapte în Český Krumlov. Dar mi-am promis că o să mă întorc acolo.