Skip to content

Deconectarea

deconectarea

Nu cred că lumea a luat-o neapărat razna în sensul rău și demonic al cuvântului. Este adevărat că sunt și astfel de oameni pe pământ, se spune că atât Dumnezeu cât și diavolul lucrează prin oameni. Dar, în marea ei majoritate, lumea nu mai este conectată cu spiritul. Deconectarea aceasta a apărut odată cu “progresul”, cu tehnologia, cu noile principii de succes social. Oamenii preferă să rămână conectați pe social media, pe mail sau unii cu alții din rațiuni sociale, uitând de adevărata conexiune la nivelul sufletului.

Există o istorioară foarte drăguță cu privire la șamanul care a primit vizita conchistadorului Francisco Pizarro, acesta din urmă i-a înmânat o Biblie șamanului, spunând că acesta este cuvântul lui Dumnezeu. Șamanul a apropiat cartea de ureche, iar după câteva momente a întrebat “ce fel de Dumnezeu este acesta care nu vorbește cu tine?”. Deconectarea prin formă și prin dogmă există încă de la cucerirea Imperiului Incaș, nu a apărut acum, odată cu Facebook, Insta și alți stimuli. 

Deconectarea de vocea interioară

Cu toții avem cele două entități pe umeri, îngerașul și drăcușorul, scindarea minții și tendința de a alege extreme. La unii vocea “albă” este mai convingătoare, la alții, vocea ” neagră”. Cam acolo suntem noi, oamenii într-o continuă căutare și auto-interogare. Apoi, sunt și cei complet deconectați de aceste voci. Cei care pretind că nu au nevoie de yoga, de biserică, de orice mijlocitor al conexiunii cu divinul. Că nu funcționează ei cu intermediari și că Dumnezeu le este în suflet. Le este, doar că sufletul le este pietrificat de credințele lor în “soartă”, “predestinare” sau “mercur retrograd”. 

Partea bună este că după ceva timp de practică spirituală, majoritatea practicanților își dau seama că deconectarea a fost unilaterală. Divinul nu a încetat niciodată să le vorbească, ci ei au încetat sau nu au învățat să asculte. Universul funcționează cu sau fără părerea sau implicarea noastră, a oamenilor. Are un mecanism al lui de a așeza lucrurile exact așa cum e nevoie să fie așezate. Se pune problema numai dacă îi dai și tu o mână de ajutor în descoperirea posibilităților sau rămâi prizonierul probabilităților și a conceptelor. Altfel spus, rămâne să decizi dacă devii practicant sau rămâi la faza de teoretician. Diferența este uriașă.

Am mai scris aici despre vocea interioară. Despre acel GPS intern pe care îl avem fiecare dintre noi și care urlă să fie auzit prin forma somatizărilor sau a evenimentelor “surprinzătoare” ale vieții pe care le numesc ghinion sau noroc chior, după caz. Vorba aia, punem noi Waze-ul în Constanța ca să ne scape de lucrări și ambuteiaje, de ce nu l-am pune și în ceea ce privește propria viață? Nu ar fi mai ok să ajungi direct unde ai treabă, fără să te blochezi în trafic sau să îți pierzi timpul pe drumul pe care crezi că îl știi deja? 

În interiorul tău ai deja un sistem integrat de coordonare și ghidare. Din punct de vdere spiritual, privește-te ca pe un conductor al energiei de sus și al energiei pământului. Practic, curentul trece prin tine și ascendent și descendent atunci când îl lași să o facă. Conform dexonline, deconectarea se referă la acțiunea de “a suprima o conexiune a două conducte electrice.” Deci undeva, te-ai opus rolului tău de ființă umană. Ascendent sau descendent.

Rescrierea destinului

Fără să judec (foarte mult) neapărat, cred că expresia care definește cel mai bine ignoranța este “asta îmi e crucea” sau “asta îmi e soarta”. Resemnarea în fața unui destin prestabilit, fie genetic, fie printr-o voință divină mută și rău-voitoare, fie prin invocarea karmei. Anularea din oficiu a rolului de co-creator al propriei realități, lăsând lucrurile în voia sorții, cred că este manifestarea ingnoranței la cel mai înalt nivel. Nu poți să crezi că Dumnezeu nu a avut altă treabă decât să îți dea ție o viață de rahat. Sau numai ghinioane. Sau să vezi Divinitatea ca pe o entitate răzbunătoare pentru că ai spălat duminica  🙄

O doză de superstiții avem cu toții, nu zic nu. Ne hrănesc compulsiile și ne satisfac iluzia controlului la o scară minusculă. Dar de aici și până a-ți lăsa întreaga viață pe mână superstițiilor, nu mă mai face pe mine, ca practicant de yoga “păgân”, ci pe tine, ca om superstițios, profan. Deconectarea despre care îți vorbesc te face sclavul formei și ignorantul conținutului.  

Treaba asta cu ascultarea sufletului, cu vocea divină, cu conexiunea cu Universul sau cum vrei tu să îi spui ca să se alinieze cu credințele tale, necesită practică. Necesită trăire. Necesită ca tu să faci lucruri pentru tine, nu cu scopul de a obține un anumit rezultat neapărat, ci din curiozitate și dorința de explorare. Deconectarea mai apare atunci când tu te raportezi la Univers doar privind în sus. Or, dacă presupunem că Divinul este pretutindeni, înseamnă că este și sus și jos. Și în față și în spate. Și feminin și masculin.  

Nu poți să alergi doar după unicorni roz și plăcere, iar apoi, când apar dragonii gri și durerea, să apară și deconectarea. Spiritul este întreg, este cu bune și rele, pe care, cu destulă expertiză, nu le vei mai cataloga în alb și negru. Vei vedea în evenimente și persoane doar oportunități continue de explorare și descoperire. Nu e totul numai “iubire și lumină”. Adică e, dar nu în faza asta, mai la final :)) Atunci vei fi numa’ iubire și lumină. Acum, în forma ta umană, ești liantul dintre lumi.  

Lumea are nevoie mai mult ca oricând de practică. Indiferent de natura ei, doar să o facă cu cineva care nu le vinde iluzii la kilogram. Oamenii au nevoie să înțeleagă că nu sunt legați de mâini și de picioare atunci când vine vorba de schimbare. Că nu există nu pot, ci doar motive pentru care vor să rămână în locul în care sunt. Soarta se poate rescrie. Karma se poate arde. Vocea divină poate fi auzită. Da, chiar dacă speli duminica 🙂

În altă ordine de idei, noi te așteptăm la studio ❤️

Namaste!

Table of Contents

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
calatoria

Călătoria

Fie că suntem sau nu conștienți, cu toții ne aflăm pe un drum. Unii îi spunem resemnați soartă, alții îi spunem, plini de speranță, destin.

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *