Trezirea spirituală -Oamenii sunt mai rătăciți ca oricând

Am tot vorbit despre povestea asta cu trezirea spirituală. Câteodată mai abrupt, câteodată mai blând, dar conlcuzia este întotdeauna aceeași: oamenii sunt mai rătăciți ca oricând și prea puțini fac ceva în sensul ăsta.

Am constatat-o și eu, dar și oamenii apropiați mie: Se fură curent la greu. De la povești cu flacăra geamănă duse în psihoze care pot necesita un ordin de restricție, până la vrăjeală de cum să îți păstrezi energia feminină nepurtând dresuri cu întăritură între picioare 😲 Pentru că da, fix prin… pisică îți intră energia feminină 🤣

Trezirea spirituală ca mijloc de validare

Curentul ăsta pseudo new age este o vacă de muls. Am întâlnit și oameni care știu foarte bine ce fac și se cațără pe rătăcirea semenilor, dar majoritatea sunt ei înșiși plecați după fluturi și chiar cred ce spun și ce vând. Ideea este că omul, atunci când ajunge într-un moment de răscruce, va căuta ghidaj, îndrumare. Iar ghizi care să nu te trimită pe câmpii sunt foaaaarte puțini, din păcate.

Am întâlnit femei care își caută feminitatea, ca parte din trezirea spirituală. De parcă ar găsi-o undeva în exterior, la cursuri și seminarii. Și la aceste cursuri/seminarii li se spun o grămadă de demențe, de la cum să se îmbrace, la deja renumitele “afirmații pozitive” – scuzați plonasmul, nu îmi aparține 🙂 Și așa cred ele că vor deveni niște zeițe și vor atrage masculul afla, zeitatea absolută, pe Shiva însuși. Dar nu le-a spus nimeni că lui Shiva nu îi plac dogmele și ritualurile egotice 🙂

Am întâlnit și oameni care vorbesc cu îngeri, entități, primesc mesaje. Încep fraze d-alea imbecile cu “mi s-a transmis că…” Și lumea ori îi ia în serios, ori se gândesc sincer la un control psihiatric pentru ei. Nici una din variante nu ajută. Oamenii ăștia trăiesc într-un narcisism spiritual. Ei știu foarte bine că sunt full of bullshit, dar epatează pentru a demonstra că sunt mai buni decât tine. Sunt altfel decât restul, deci sunt speciali. Muritorule care ești, că de aia nu-i înțelegi :))

Rătăcirea vine din pierderea reperelor spirituale

Valorile spirituale nu sunt undeva în exterior. Desigur, din când în când este bine să ți le mai aducă cineva aminte. Dar, în esență, ele nu sunt un lucru pe care îl dezvolți/dobândești. Ele sunt deja în tine. Doar că ai fost tu prea mult cu atenția în exterior, prea preocupat să faci frumos și să ai grijă de alții, încât ți-ai pierdut puțin reperele.

Gândește-te că ai un gps integrat în suflet. Și când deviezi de la traseu, gps-ul te anunță. Tu continui să deviezi. GPS-ul devine și mai vocal (de câte ori nu te-ai certat cu gps-ul în mașină?). Apoi, îți face reconfigurarea traseului. Tot nu te ții de el. Și-o mai face o dată. Și tot așa… Până când îl dai pe silent că te enervează și te duci pe câmpii.

În momentul în care te lovește fix în plex viața – unde te doare pe tine mai tare – îți aduci aminte să îi repornești sonorul. Nu o să îți placă ce auzi, dar acel gps va avea grijă să te ducă la destinație, chiar dacă te-ai îndepărtat mult.

Asta e varianta optimă. Varianta dezastruasă este când îi dai această putere cuiva din exterior. Să te ducă acel cineva undeva unde nici el și nici tu nu știți să ajungeți.

Scopul unui ghid este să te ajute să repornești GPS-ul interior, și să îți fie alături până când te repui pe traseu în siguranță. Orice alt drum, altă variantă de destinație, este o distorsionare gravă a spiritualității. Am mai scris despre partea întunecată a acestui fenomen aici.

Trezirea spirituală nu poate fi descrisă în cuvinte

Da, sunt niște borne care stau drept martori de avansare în practică. Deși documentate, până și acelea sunt destul de greu de descris ca experiențe.

Însă atunci când te trezești din somnul ignoranței, e cam greu să descrii ceea ce vezi și ceea ce ți se întâmplă. Mai ales că dacă nu te lovește trenul, aceste percepții ale unei noi realități sunt destul de subtile. Deci “trezirea” are loc cumva pe nesimțite, în mare parte a procesului.

Când aud pe cineva care trăncănește jumătate de oră despre experiențele lui/ei spirituale, mă lămuresc rapid 🙂 Nimic din ceea ce se întâmplă în plan subtil (atunci când e ce trebuie și practica e corectă) nu poate fi povestit cu lux de amănunte. Dacă povestea mai include și entități, demoni, ingeri, lumină roz bonbon, “mesaje”, “semne” și alte distorsionări ale mentalului, să știi că acel om e și mai departe de trezire decât era inițial. I s-a luat semnalul la GPS…

Trezirea spirituală, așa cum este ea definită, este un proces foarte intim. Deci, din start, să povestești așa-ceva, e ca și când mi-ai povesti cu lux de amănunte o partidă de sex. Și, sincer, nu mă interesează.

Mai mult, trezirea este “personalizată”. Este nevoie ca tu să înveți niște lecții, să arzi niște karmă, să trăiești și retrăiești ceea ce nu ai învățat până acum. Deci nu poți compara drumul tău cu drumul altuia, la fel cum nu te poți agăța de niște povești cu zâne de pe net pentru a face mai roz procesul. Roz nu o să fie. N-a fost la nimeni ușor.

O să închei cu un reminder: Oamenii care spun adevărul folosesc cuvinte puține 🙂 Fii unul dintre ei 😏

Namaste!