Nu ai nevoie de semne. Ești mai puternic decât crezi.

Universul are pasiunea asta de a trimite mesaje atunci când ai nevoie mai mult. Cum coboram eu agale azi dimineață spre Sunrise Yoga, pe scările de la Modern mi-a apărut mesajul ăsta: ești mai puternic decât crezi.

Evident că mi-am făcut research-ul și haștagul aparține unei campanii foarte mișto a rețelei de sănătate Regina Maria, dar aia e mai puțin important.

Important este că niște oameni aveau nevoie să vadă asta, iar alți oameni au făcut posibil “semnul”.

Ești mai puternic datorită tuturor evenimentelor din viața ta. Și bune și rele

Am mai scris aici despre putere și ce înseamnă ea. Înainte de toate, e bine să înțelegi că toate evenimentele, persoanele, deciziile pe care le-ai luat te-au adus aici. Te-au format ca om și te-au întărit în caracter și simțiri. Nimic nu a fost întâmplător, nu pica în capcana “liberului arbitru”.

Ești mai puternic decât crezi pentru că ai trecut prin chestii mai nasoale decât ce trăiești acum. Pentru că te-ai călit pentru viață suficient de mult încât să faci față oricărei încercări. Ești mai puternic pentru că ai trăit și ți-ai dat voie să trăiești. Nu crezi poate pentru că ai obosit sau nu ai integrat încă ideea că venim pregătiți cu tot ce ne trebuie în viața asta. Acum nu îți lipsește nimic să îți recapeți puterea. Poate doar ceva odihnă.

Semnele sunt peste tot. Nu e nevoie să le ceri

Am observat că noi, oamenii, avem nevoia asta de validare inclusiv cu Divinitatea. “Doamne, dă-mi un semn” nu s-a terminat niciodată frumos :)) De obicei, semnul vine ca o lopată în moalele capului ca să te potolești să mai ceri semne. De fapt, povestea cu semnele este fix exprimarea necredinței. De ce să îți dea un semn? Nu ai încredere în plan? 🙂

Plus că nici nu e nevoie să ceri. Semne sunt peste tot. E nevoie doar să îți deschizi ochii și să fii prezent.

Totul se întâmplă ca urmare a unui plan divin, a unei karme de ars, liberul arbitru ți se aplică doar în dualitate. Doar că atunci când ajungi pe aceeași frecvență cu Universul, Dumnezeu sau cum vrei să îi spui, dualitatea dispare. Și înțelegi că nu ai fost niciodată tu. A fost “de la cablu”.

Ești mai puternic abia când nu mai lupți

“Facă-se voia Ta” nu e degeaba acolo. Puterea, atunci când lupți cu voia divină, nu e putere. E o rezistență care îți va consuma foarte multă energie, până la epuizare. Puterea înseamnă, de fapt, credința absolută că totul merge conform planului și știi că ești în siguranță. Puterea este liniște, centrare, o voință aproape nebună de a nu te mai opune fluxului vieții.

Imaginează-ți că ești prins într-o centrifugă alături de alți oameni, job, rate, copii etc. Un uragan social care pare să nu se mai termine. Și deodată centrifuga te expluzează. Dacă ai noroc, te expluzează înauntru, în ochiul furtunii, de unde nu îți rămâne altceva decât să stai în liniște și să observi. Pe cine mai găsești acolo, vezi tu… dar sigur mai sunt și alți expulzați norocoși care așteaptă companie.

Dacă nu ai noroc (a se citi că te ții cu dinții de centrifugă), ori te va arunca afară, într-una mai mare și mai perversă, ori va continua să te centrifugheze până la dizolvare prin epuizare.

Ești mai puternic pentru că ești mai bun decât anul trecut

Ia gândește-te… Cine erai tu anul trecut pe vremea asta? Care îți erau preocupările, îngrijorările, visele?

De la o zi la alta, te îmbunătățești. Totul este progres, chiar dacă nu pare tot timpul așa. Doar să fii într-un vibe super-nasol, agățat cu dinții de trecut, să nu vezi progresele.

Acum, în acest moment, ești la un nou potențial. Față de ieri, față de acum o lună, față de acum un an sau zece. Ești mult mai bun. Desigur, ești încă departe de potențialul ăla serios și mare, dar ai crescut. Ca urmare a experiențelor și deciziilor tale.

Tot ceea ce ți se întâmplă este destinat să te aducă mai aproape de potențial, mai aproape de Divin. Din când în când mai primești și semne, dar ele sunt doar borne, ca să fii sigur că nu te-ai rătăcit. Nu te opri. Doar odihnește-te dacă ai nevoie. Dar nu te opri 🙂

Namaste!