Guru fals, discipoli egotici

guru

Fiecare dintre noi avem câte un subiect la care devenim foarte sensibili și chiar iritați atunci când auzim vrăjeală, falsitate și manipulare. Pentru fiecare subiectul este altul, în funcție de scara de valori. Dar ceea ce prețuiești mai mult, vei apăra cu toată ființa, fără să permiți întunericului să umbrească acea valoare. Așa că atunci când aud cuvântul guru atașat vreunui wannabe vraci sau așa zis vindecător, pe mine mă apucă toate spumele 🙂 

De fapt, doar când aud guru și atât mi se aprind toate beculețele, pentru că pentru mine Cunoașterea și bunul simț sunt în topul valorilor. Am mai tot scris despre asta, dar m-am reaprins când am citit zilele trecute de povestea cu Copiii Soarelui.

Guru este în interior

Absolut, practica spirituală necesită un ghid, un maestru, un om ceva mai ridicat ca nivel de conștiință care a fost acolo unde ai fost tu, a luptat cu aceiași demoni și știe deja prin ce treci și ce ai de făcut pentru a putea merge mai departe. Guru, însă, este un concept destul de ambiguu. Pentru că gurul ăla pe care îl caută lumea este în interior, este o stare de conștiință, o lumină care te ghidează dinăuntru. 

Dacă ești extrem de norocos – dar extrem – poate vei găsi un om atât de ridicat, atât de sfânt, încât să fie manifestarea sacră a sufletului tău. Dar, în cele mai multe cazuri, nu vei găsi. Dacă stai bine cu discernământul și nu lași emoțiile să decidă pentru tine, vei găsi cel mult un om, cu calități și defecte, care să te ghideze. Dar va fi un om, iar cuvântul lui va fi supus întrebărilor și interogărilor, pentru că așa face un om echilibrat.  

În nici un caz nu va avea nume de manelist, așa cum se întâmpla cu “guru de la Brad” și în nici un caz nu va încerca să te convingă că practica lui e cea mai bună iar restul, alți practicanți sau ghizi sunt niște idioți. Da, e posibil ca restul să fie idioți, dar un maestru adevărat nu va vrea exclusivitate pe practică, pentru că știe că o practică autentică și corectă, duce în același loc, indiferent de sursa ei. 

De ce există guru falși

Evident, pentru că există și discipoli falși. Există oameni pentru fiecare nivel de conștiință. Nu le plâng de milă nici celor care i-au trecut pragul, nici lui și nici celor care s-au lăsat îndoctrinați. În nici un fel de curent spiritual, indiferent că e unul atestat religios sau unul mai “sub radar”, fanatismul nu este ceva sănătos și, în nici un caz, spiritual. Oamenii sunt disperați să se salveze, dar nu sunt dispuși să lucreze cu ei pentru asta. Astfel că îi dau puterea unui oarecare individ pe care îl numesc guru, maestru sau părinte și se așteaptă că acel individ să facă toată treaba în locul lor.  

Nu înțeleg că salvarea aceasta, mântuirea, ridicarea dincolo de condiția umană este o lucrare de o viață, constantă, coerentă și dedicată. Au senzația că dacă fac o oră de yoga pe săptămână, un retreat de vipassana pe an și se spovedesc de două ori, e suficient. Sunt spirituali as fuck și eventual dau și lecții, ba chiar unii s-au făcut și consilieri de dezvoltare spirituală și personală. Ori, nu ai cum să consiliezi nimic dacă tu nu îți faci propria lucrare, propria muncă. 

Nu vorbesc aici despre cei care fac asta doar pentru că este în trend. Acolo nici măcar nu este vorba de discipolat, ci doar de cerșirea atenției și a validării. Vorbesc despre cei care chiar cred și înțeleg importanța dezvoltării spirituale, dar nu au un echilibru emoțional care să le permită să aleagă corect.

Este un citat tare drăguț în yoga: “Când discipolul este pregătit, maestrul apare. Iar când discipolul este cu adevărat pregătit, maestrul dispare”. Am mai spus asta și despre psiho-terapeuți, profesori de yoga, meditație și nu numai. Dacă te țin “agățat” de ei, nu ai găsit ceea ce trebuie. Scopul nostru, al ghizilor, este să îți arătăm drumul la început, să te ajutăm să înțelegi ce se întâmplă pe drum și să îți fim aproape oricând deviezi de la traseu. Dar nu suntem acolo să te ținem de mânuță și să te ducem pe drumul nostru. Pentru că tu ai drumul tău.

Discernământul

Am mai scris despre asta aici. Capacitatea de a discerne adevărul de fals, binele de rău, constructivul de distructiv, se formează în timp. Nimeni nu se naște învățat, un copil nu poate discerne. În schimb, ceea ce se numește intuiție te poate scăpa de multe neplăceri dacă înveți să o asculți.  Intuiția este acea voce care îți spune “ți-am spus eu” de fiecare dată când te declari dezamăgit sau frustrat de vreun eveniment sau persoană. 

Tot intuiția este acel instrument care îți poate consolida discernământul până acolo unde începi să simți energia oamenilor, intenția din spatele vorbelor sau faptelor lor. În momentul în care ai învățat să simți intenția, nu vei mai fi în pericol de dezamăgire și înșelăciune. Și nici un guru fals nu va putea să te transforme în oaia lui. Pentru că atunci vei știi când oamenii îți spun ce vrei să auzi fie pentru bani, fie pentru putere, fie pentru faimă. 

Ai grijă cum și ce alegi. Spiritualitatea este ceva ce practici în fiecare zi, în cotidian, nu ține de superstiții, ritualuri sau dogme. Spiritualitatea adevărată este spiritualitate aplicată, adaptabilă, gata să îndoaie normele acolo unde ființa umană devine prioritară.

Namaste!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
dorinte implinite

Dorințe împlinite

Există o oarecare aplecare a oamenilor către superstiții și, în general, către povestea asta cu peștișorul de aur sau duhul magic care vine dacă ești

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published.