Suntem dispuși să facem aproape orice în numele iubirii. De fapt, în numele credințelor și convingerilor noastre. Oamenii au construit imperii și au pornit războaie având ca energie de conducere ceea ce au iubit mai mult. Fie că a fost vorba de oameni, de bani, de putere sau de faimă. Singurii care au luat cu ei ceva mai departe sunt cei care au iubit viața în sine.
Am mai scris despre iubirea ca schimb, troc între ego-uri lipsite de discernământ. De fapt, numele iubirii este atât de des folosit pe buzele unor oameni egotici, încât a devenit aproape un simbol al narcisismului, degradat de propria importanță a acestor oameni. Apoi, mai sunt și victimele narcisismului care au fost mințite că iubesc sau că sunt iubite prea multă vreme. Niciunul dintre aceste personaje nu a experimentat iubirea despre care vorbește cu atâta patos. Pentru că în acea stare de conștiință, patosul nu există. Există doar liniște și o energie conștientă care poate muta munții din loc.
Partea bună e că nu știi niciodată ce ți-a rezervat Șefu’. Dacă n-ai trecut chiar ca gâsca prin apă prin viață, ai șanse să fi înțeles ceva din experiențele tale anterioare, să fi crescut suficient ca măcar să simți câteva momente din această stare de conștiință, până când decizi să te muți definitiv acolo. Sau nu 🙂
Numele iubirii la începuturi
Primii oameni de pe pământ, conform scripturilor, au fost Adam și Eva. Masculinul și femininul. Conștiința și energia. Soarele și Luna. El și ea. Au trăit bine mersi în Rai, apoi a apărut dorința și au ajuns pe pământ. Însă acolo, sus, în Grădina Edenului, cei doi se aveau doar unul pe celălalt. Nu era unul pustnic și una femeie independentă și autonomă. Nu era unul casnic și celălalt navigator. Nu era Eva cu fetele la club și nici el cu băieții la păcănele. Nu erau cu gașca de prieteni, rude, cunoștințe, relații etc. Erau ei doi și se aflau în starea cea mai pură de conștiință, în care își erau suficienți. Așa-zisele probleme și încercări au apărut abia când a apărut al treilea personaj, sub forma dorinței.
Cu Adam și Eva a început lumea. Este nevoie și de masculin și de feminin pentru orice proces al mișcării conștiinței, fie în sus, fie în jos. Căci dacă nu ești extrem de conștient în fiecare clipă a parteneriatului masculin/feminin, poți să atingi și culmile extazului, dar și străfundurile agoniei. Dar să ne concentrăm pe evoluție, totuși. Relația de cuplu este cea mai eficientă formă de evoluție, de la facerea lumii încoace. Nu există o oglindă mai fidelă a fricilor, a limitelor sau a întunericului din tine, la fel cum nu există o oglindire mai exactă a calităților, a luminii, a ceea ce te face mai bun în fiecare zi. Adam al tău sau Eva a ta sunt singurul motiv real pentru care tu să vrei să îți învingi demonii și să fii mai bun de la o zi la alta.
Nu pentru că te completează, așa cum se mai spune, ci pentru că tu, deja complet fiind, vrei să îți desăvârșești existența, evoluția, prin cel mai puternic combustibil care ți s-a dat alături. În numele iubirii suntem capabili de orice. Literalmente orice. De la cele mai profunde transformări, până la cele mai întunecate umbre. În numele iubirii poți conduce lumea sau o poți distruge. În numele iubirii, poți desăvârși actul creației sau al nimicirii. În numele iubirii, poți atinge Raiul sau Iadul. Este o chestiune de liber arbitru și de alegere conștientă a ceea ce iubești mai mult.
Să alegi binele, transfomarea, creația, constructivul în fiecare dimineață când te trezești pentru că Universul ți-a dat un suflet pe care să îl crești și, dacă ai fost norocos, încă unul de care să ai grijă. În numele iubirii, ești un om cu două suflete. Alegi, în fiecare zi, să cauți binele și evoluția. Nu ai cum să greșești.
Fragment din manuscrisul ZECE
Table of Contents
Realitatea relativă
De fiecare dată când viața mă forțează să îmi scot nasul și fizicul din “bula” mea de oameni, realitatea mă lovește în toate plexurile nervoase
Aroganță sau încredere?
Este o linie foarte fină între aroganță și încredere în sine. Bine, fină pentru cei care își dau șansa să observe mediul și să se
Ahimsa – Să nu faci rău
Mi-am adus aminte că la începutul drumul meu de predare, indiferent că era vreo școală de yoga sau sesiuni regular, dădeam teme săptămânale pentru acasă.