Într-o lume care se zbate într-o dualitate din ce în ce mai grosieră, e aproape o utopie să spui că vrei pace în lume și ca oamenii să fie lipsiți de ego. Transcederea dualității înseamnă înțelegerea întregului și, mai ales, acceptarea lui.
Toată lumea modernă este clădită pe dualitate, până în cele mai subtile aspecte ale ei: bine și rău, frumos și urât, plăcere și durere, moral și imoral, uitând că provenim cu toții și cu totul din același loc, deci toate aceste aspecte se regăsesc în fiecare dintre noi, într-o uniune divină a contrariilor.
Dacă vrei să îl cunoști pe Dumnezeu, e bine să îi accepți și îi apreciezi creația. Iar El este creatorul a TOT ce există. Și în tine și în afara ta. Nu poți să te îndoiești că a lăsat totul deja perfect. Ți-a dat toate uneltele să duci o viață fără suferință și încordare. Întregul este sacru.
Întregul este cel care te readuce la viață
Am mai spus-o și în trecut: nu există oameni complet buni sau oameni complet răi. Există oameni, pe diferite nivele de conștiință, cu părți bune și părți negative, ca parte definitorie a caracterului și a mentalului lor. Nu poți să trăiești o viață în care ești doar bun sau doar rău. Aia e o viață în care te minți.
De fapt, începi să îți trăiești cu adevărat viața în momentul în care înțelegi că ai și lumina și întunericul în tine și că nu poți să alegi doar una dintre ele 🙂 Însă înțelegi că potențialul tău duce în oricare din direcții, dar acționezi în baza nivelului de conștiință, în sus sau în jos.
Problema, în primă fază, este că saltul de pe un nivel pe altul nu este întotdeauna ușor. Presupune pierderi, confuzie și chiar disperare. Și oricât de mult aș vrea să te încurajez, până acum eu nu am văzut pe nimeni care să facă saltul evolutiv și să nu îl trăiască cu spasme.
Lumea interioară
Așa cum, atunci când iubești cu adevărat un om, îl iubești cu bune și rele, la fel este și înțelegerea întregului propriu. Plus că nu poți real să iubești un om până nu o faci din întreaga ta ființă, cu tot cu umbre. Nu cred că te consideri atât de perfect(ă) sau atât de defect(ă) încât să nu știi că ai și întuneric și lumină, în egală măsură.
Întregul se compune din visele tale cele mai frumoase, cele mai negre gânduri și tot ceea ce este între aceste extreme. Toate acestea se petrec în interiorul tău, lumea exterioară este doar o consecință a ceea ce ești pe interior: ce ai atras în trecut, ce atragi acum, ce fel de oameni și evenimente ai în jur și de la ce nivel de conștiință i-ai adus în viața ta.
Uniunea contrariilor și lumea exterioară
În esență, nici nu există contrarii. Toți suntem la fel, cu bine și rău. Uniunea, întregul, sunt deja în fiecare dintre noi, dar câteodată o vedem mai degrabă în lumea exterioară, când suntem puși în fața oglinzilor. Oglinzile sunt acei oameni care ne arată cine suntem noi pe interior, oamenii care provoacă ceva în noi, o reacție emoțională de plăcere sau durere, în așa fel încât să experimentăm tot spectrul de lumini și umbre.
Gândește-te la lumea exterioară ca la o prismă, prin care lumina bate din interior spre exterior. În mod normal, dacă prisma este deschisă și funcțională, în exterior ar trebui să reflecte toate culorile curcubeului. Însă, atunci când prisma este opacizată de suferință, furie, teamă sau resentimente, prisma va reflecta cât poate, de obicei ceva șters și mediocru.
Indiferent dacă mai crezi sau nu în povestea cu lupta dintre bine și rău, știi deja că iubirea este “arma” câștigătoare. Știi deja că din acea stare de iubire necondiționată poți accepta inclusiv întregul. Neclintit în credință și iubire. La asta se referă 🙂 Din acea stare, ai acces la potențialul complet, de unde înțelegi că acțiunile tale sunt doar o chestiune de alegere, iar atunci, “binele” și “răul” vor înceta să existe.
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că