Skip to content

Karma binelui nefăcut

karma

În isihasm și practicile spirituale mai ascetice, în general, se vorbește adesea despre păcatul binelui nefăcut. În general, noi oamenii i-am dat o conotație negativă păcatului prin pervertirea cuvântului și folosirea lui în scopuri de manipulare, în mare parte. Însă e cam același lucru precum karma. Cauză și efect. Într-un limbaj mai pământean, trăirea și asumarea consecințelor acțiunilor sau inacțiunilor noastre. 

Convingerea și așteptările generale în cercurile spirituale este sunt că trebuie să fim buni, blânzi, iertători și tot tabloul, să avem grijă de semeni și de noi, să ilustrăm proiecția unui sfânt pe pământ. Numa’ lapte și miere în acțiunile noastre. Însă nu prea am auzit vorbindu-se de inacțiunile noastre. Despre păcatul pasivității. Despre cât de rău indolența, nedeterminarea și inerția pot face atât planului astral cât și spiritual.

Karma indiferenței

În filosofia yoga, când vorbim despre acțiune, ne referim atât la cea fizică, cât și la cea mentală. Faptul că stai nemișcat în meditație sau în vârful canapelei, dar mintea este neobosită și se împrăștie într-o mie de acțiuni fanteziste, din punct de vedere energetic, tot acțiune se numește. Iar acțiunea generează karma. Generează un răspuns, un feedback de la Univers, indiferent că ai purces la treabă sau nu. Evident că nu îți poți controla toate gândurile, aceasta e o discuție mai amplă, dar îți poți controla sigur sigur reacția la gânduri. 

Întotdeauna m-am întrebat ce e în capul oamenilor care spun că se plictisesc. Sau în capul celor care răspund la orice întrebare decizională cu “mi-e indiferent”. Una e să îți fie indiferent unde te duci să bei un pahar cu vin, alta e să îți fie indiferent cu cine bei vinul, ce fel de vin, ce cantitate, de ce îl bei și așa mai departe. Cum să îți fie indiferent? De ce să nu știi ce vrei? De ce nu te interesează consecințele unei alegeri? Nu poți să faci și alegeri conștiente și să îți fie și indiferent în același timp.

M-am oprit cu exemplul inițial aici. Însă indiferența poate ajunge la dimensiuni karmice mult mai ample. Să treci pe lângă cineva care nu a mâncat sau are nevoie de ajutor și să îți fie indiferent. Să lași să “ți se întâmple” nedreptăți și să nu acționezi în consecință. Să accepți abuzuri de orice fel și să “le tratezi cu indiferență”. Toate acestea sunt generatoare de karma. Sunt cauze ale viitoarelor nedreptăți pe care le vei trăi și cu care te vei victimiza, neînțelegând de ce nu s-au aliniat planetele în favoarea ta. 

Iluzia neutralității

Știi că e vorba aceea “cea mai mare viclenie a diavolului este să te facă să crezi că nu există“. Exact asta se întâmplă în cazul pasivității și procrastinării, în general. Orice curs amânat pentru când e momentul, orice carte lăsată necitită, orice activitate neîncepută din varii manipulări ale minții, poate crea mai mult rău decât îți imaginezi. Un efect în lanț de care tu nu ești conștient atunci când dai pauză la proiecte, la dorințe, la nevoia de a face ceva pentru sufletul tău.

Orice abuz, de orice natură, lăsat netaxat sub iluzia spiritualității și neutralității lasă urme. Abuzatorul poate continua să abuzeze mai departe, creând alte victime. Iar tu, vei rămâne cu resentimentul și gustul amar, crezând că ai probleme cu fierea sau cu metabolismul, căutând răspunsuri alopate la cauze karmice. Am mai scris aici despre karma tăcerii. Rămâne valabil și azi 🙂  

Treaba cu karma nu e neapărat o poveste din alte vieți. Poate fi, dar destul de greu perceptibilă, mai ales pentru cineva alfta în primii ani de practică spirituală. Sau pentru nepracticanți. Sigur, e mai ușor să dăm vina pe “destin” sau karma ca termen general, dar, realitatea este că ce trăiești acum este în mare parte consecința a ceea ce ai trăit acum 6 luni, acum un an sau trei. Ești produsul autoprofețiilor și al acțiunilor sau inacțiunilor tale. De obicei, oamenii sunt un produs al propriei pasivități. Și o victimă a pasivității celor din jurul lor.   

Se spune că la sfârșitul vieții, nu regretăm ce am făcut ci, mai degrabă, ce nu am făcut. Cel mai greu păcat este cel al binelui nefăcut. Cea mai grea karmă este cea a inactivității fizice. Înainte de a dori să schimbi lumea, nu mai bine te apuci să faci ce ai tot amânat până acum? Fă cursul ăla, apucă-te de cartea aia, dă acel telefon, trimite acel mesaj, apucă-te de orice practică vrei tu. Doar apucă-te odată! Așa schimbi lumea. Făcând ce e de făcut pentru sufletul și conștiința ta. Așa se face good karma. Și așa vei vedea efectele peste câteva luni sau câțiva ani de acum ❤️

Să avem zile active, cu karma bună ❤️

Namaste!

Table of Contents

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
karma

Karma succesului

Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde

Read More »

1 thought on “Karma binelui nefăcut”

  1. Pingback: Prima iubire și ultima - Mihaela Dragomir

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *