Mi se pare că nu am mai scris de o mie de ani pe blog. Și pentru că viața s-a întâmplat, și pentru că am înțeles că lumea citește în diagonală și pentru că începuse să mă frustreze părerea oamenilor aliterați despre scrierile mele. Dar pentru că am mintea mai odihnită acum și s-a produs și o eliberare de oamenii cu păreri, m-am decis să revin.
Doar că se întâmplă atâtea rahaturi în ultima vreme, că mă lovește inspirația de câteva ori pe zi.
De la ursoaica ucisă de niște inapți oficiali, ca o consecință a unui imbecil italian, la creșterea TVA, la apocalipsa financiară care se preconizează, la pantera scăpată de la bulgari și abuzată de pseudo-marketingul românesc, la orice face valuri în conștiința colectivă. Doar că numitorul comun la toate astea este “libertatea” atât de prost înțeleasă de oameni.
Libertatea nu există
Hai, că nu am cum să o spun mai cotit sau mai roz de atât. Dacă tu crezi că ești liber/ă, ești prizonier al acelei credințe. Povestea aia cool cu liberul arbitru se aplică la reacții emoționale și la comportament individual și social. În rest, libertate în sensul de gânduri, idei și energie, este o un concept fantasmagoric. Poți să faci un test acum și să îmi spui care este următorul gând care va apărea în mintea ta. Dar următorul? Dar al treilea?
Dacă nu știi – și nu ai cum să știi – presupun că ne este destul de clar că nu există liberul arbitru, nu? Păi dacă ai fi in control, ai ști ce urmează să faci, ce urmează să gândești, să simți etc. Deci, de dragul semanticii și al acurateții în comunicare, hai să vorbim despre eliberare, în loc de libertate.
Și aici, la eliberare, pot face o listă eternă a aspectelor care ne țin prizonieri pe noi, oamenii. De la covingerea că te trage curentul de la aer, la cea că faci cistită dacă stai cu picioarele goale, până la cea mai grea și mai populară dintre toate: că viața umană este mai presus de orice altă formă de viață. Și desigur, pentru că aceste convingeri trebuie apărate cu orice preț – chiar și cu cel al demnității umane – o potențială eliberare de ele este imposibilă, căci ar fi egală cu moartea.
Eliberare sau ignoranță?
Prin prisma experienței de viață, a profesiei și a cercetării for real, am învățat să înțeleg de unde vin oamenii, cum se formează convingerile astea colective și, mai ales, cât de greu este să le scoți oamenilor capul din fundic. Imposibil, aproape întotdeauna. Și tot așa, am învățat că povestea asta cu libertatea mentală este o relație intimă, pe care nu te duci și ți-o împărtășești cu orișicine. Căci oamenii vor face din propriile limite niște virtuți, iar tu, cel/cea care ți-ai permis să gândești cu toate simțurile, vei deveni un/o viciat/ă pentru că ți-ai permis să îți extinzi limitele dincolo de ale lor 🙂
Așa că, indiferent ce ai face pe pământ, nu o să fi niciodată pe placul tuturor. Și asta în sine este o eliberare! În schimb, ce pune cel mai mult presiune pe tine, rămân în continuare propriile convingeri și cercul tău de oameni apropiați. Acestea sunt elementele care te definesc. Nu părerile oamenilor, nu presiunile sociale, nu știrile din ce în ce mai imbecile din media. Nu acolo e problema. Așa că ai nevoie de o eliberare de ce e putred și neproductiv pe interior și în exteriorul imediat apropiat.
În ceea ce privește interiorul, acolo e relativ simplu. Ai intrumente, le găsești și la mine la studio, nu dor, nu țipă, doar e nevoie de puțină prioritizare, disciplinare și răbdare. Ar fi minunat să nu mai pui nici botul la programe de 21 de zile care te fac Făt Frumos sau Ileana Cosânzeana a maturității emoționale, căci studiile recente arată că este nevoie de aproape un an ca noi conexiuni neuronale să se formeze și să devină canal principal de transmitere de info. Deci discernământul ajută și el în alegerea instrumentelor de eliberare de convingeri.
Buba este cu exteriorul din proximitate. Că acolo ai nevoie să te eliberezi de niște energii, de niște oameni care te infectează cu problemele lor, cu predispoziția la conflict sau la frică. Să scapi de prevestitorii apocalipsei și de cei care găsesc câte o problemă la fiecare soluție. De cei care sunt convinși că lumea le este datoare cu ceva, doar pentru că există și de cei care sunt convinși că sunt nimeni pe pâmânt, deopotrivă. Să te cureți de aducătorii de dramă și consumatorii de telenovele in viața reală.
Și oricât de mult ai spune că “duci” și că pe tine nu te afectează asta, o știi și tu, o știu și eu și o știe orice behaviorist de top, că e vrăjeală. Drama lor va deveni și drama ta. Frica lor va deveni și frica ta. Limitele lor, la fel. Până când o să uiți cine ai fost și cum ai ajuns aici. Vei fi doar o extensie a limitărilor cercului social apropiat.
Libertatea și eliberarea, indiferent de cum îți place ție să le spui, încep și din interior și din exterior. Din câmp. Și da, există instrumente și pentru asta. Da, sunt oameni care te pot ajuta în acest proces. Dar nici eu și nici un alt healer nu poate să îți ia telefonul sau să îți controleze interacțiunile 24/7.
Așa că printre pantere evadate, urși uciși degeaba, criză, TVA, CASS, copaci tăiați aiurea, șantier în oraș, încălzire globală, whatever, vezi dacă viitorul tău nu este umbrit mai degrabă de propria ignoranță.
Noi ne vedem la studio 🖤
Table of Contents
Cum m-am apucat de yoga
Pe la începutul anilor de teaching, asta era una din întrebările cele mai frecvente. Chiar mă săturasem să spun aceeași poveste de o sută de
10 minute de meditație
Dintr-un motiv sau altul, oamenii fac din procesul ăsta de centrare un lucru mega-complicat și plin de reguli, procedură și canoane. Ca și când ne
Vreau să fiu mai feminină!
Cred că aud asta cel puțin de 3 ori pe săptămână: Mihaela, TREBUIE să fiu mai feminină. Am nevoie să intru în energia mea mea