Stat român, pierdut bun simț. Îl declar nul!

bun simt

Da, știu… carantină, spirit civic, certificate, adeverințe, școala online, teste PCR, prevestitorii apocalipsei… îți ocupă mult timp subiectele astea. Dar dacă ți-ai scoate capul din bula ta în care îi împarți pe vaccinați și nevaccinați, pe cei buni și pe cei răi, ai observa la o scară mai largă criza de bun simț cu care ne confruntăm. 

Și eu, oricât de multe eforturi aș face să rămân în bula mea, tot e nevoie să mă confrunt din când în când cu realitatea colectivă în care trăiesc. Săptămâna aceasta, statul român, prin instituția mea preferată, ANAF 🙂 

Lipsa de bun simț, între cinism și ipocrizie

Long story short, pe cine a mâncat în cur să facă ceva bani pe care să îi declare legal într-o formă de venituri individuale în trecut, încă plătește cu nervi și neuroni către bugetul statului. Fix în situația asta mă aflu și eu de ceva vreme, ca probabil mulți alții. Eu încă mai cred că am fost funcționar public într-o viață anterioară și acum plătesc karmic că am f*&ut contribuabilul atunci.  

Dar dincolo de nervii și de revolta mea, dincolo de faptul că am crezut în bun simț și că speța a fost rezolvată la ultima mediere, dincolo de faptul că am consumat jdemii de copaci pe corespondență care să îi arate instituției că greșește grav, dincolo de contestația în instanță și toată procedura, la începutul săptămânii am primit vestea: poprire pe conturi! 🙄 Dacă îți sună cunoscută povestea, înseamnă că am fost colegi la anaf într-o viață anterioară 😅

Și după ce am consumat eu ce aveam mai bun în vocabular (mi se dezvoltă ireal cu fiecare înștiințare), mi-a deschis ochii o bună prietenă: dacă erai în carantină și te trezeai cu conturile blocate ce făceai? Chiar! Suntem în stare de alertă, nu?

Când protectorul devine abuzator

Să spunem că eu, prin prisma ocupației (actuale și anterioare) și a experiențelor de genul ăsta, am pielea tăbăcită. Nu mă mai surprind multe lucruri, în special în relația cu instituțiile statului, deci riscul să fac un șoc fizic, mental sau emoțional din cauza asta, este scăzut. Dar ce se întâmplă cu oamenii care nu sunt pregătiți pentru partida asta de sex cu statul?   

Cam cât de cinic să fii tu, ca protector al cetățeanului, să stai cu simțul civic în gură toată ziua, să îmi explici cum tu îmi vrei binele, cum suntem în stare de alertă de un an jumate, cum vine (sau a venit) valul 4 și iei măsuri ca să mă protejezi, îmi trimiți mesaje RoAlert să îmi spui că e Covid19 printre noi, că depui eforturi ca mie să îmi fie bine, dar nu vreau eu să cooperez și apoi blochezi conturile? Nu contează că în cazul de față chiar nu aveai de ce. Să zicem că aveai. Tot e profund greșit.

Să luăm în calcul următorul scenariu: în plină pandemie, în stare de alertă în care magazinele sunt sau nu deschise, pe tine te lovește Covidul. Te testezi, anunți autoritățile și intri în izolare la domiciliu 14 zile. A doua zi după șocul inițial, primești mesaj de la bancă prin care ți se comunică înființarea popririi. Nu ai pe nimeni lângă tine. Nu familie, nu prieteni, nu nimic. Sau ai familie, dar e carantinată cu tine în casă. Eventual unul sau doi copii mici. Nu poți să ieși să rezolvi cu ridicarea popririi, nu ai cu ce să plătești tratamentul, hrană, apă, ceaiuri, rate, căldură… timp de 14 zile. 

Chiar crezi că după astea 14 zile îți mai revii? 🙂

Sistemul e făcut din oameni

E bine să facem diferența între cele două aspecte. Am prieteni dragi care lucrează acolo, oameni mișto pe care i-a adus viața în “sistem”. Problema este că oamenii ăștia sunt prea puțini ca să schimbe ceva. Că oricât de puternici și de bun simț ar fi ei, există întotdeauna o forță mai mare decât ei, denumită generic conștiință colectivă care îi va trage în jos și îi va bate cu experiența. 

Și, din păcate pentru ei, sistemul îi va înghiți. 

Tot o spun de ceva vreme și voi continua să o spun: este jobul nostru, al fiecăruia dintre noi, să ne păstrăm integritatea și să lucrăm la propria dezvoltare. “Sistemul” este oglinda conștiinței generale. Ne alegem oamenii care să ne conducă în funcție de propriile limitări și frustrări. Alegem oameni asemenea nouă ca să ne valideze valorile, oricare ar fi ele. Ca în algoritmul Facebook.

Sistemul suntem noi. Și cu cât amânăm mai mult propria dezvoltare, cu atât mai repede sistemul ne va înghiți.    

Și dacă nici asta nu te face să încetezi procrastinarea, poate să vină și valul 14… te-a înghițit deja.

Să fim sănătoși!

Table of Contents

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp
o lume ideala

O lume ideală

Am în jurul meu oameni care visează cu ochii deschiși la o lume ideală, ca în basme, în care totul să fie bine și așezat.

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *