Skip to content

Libertatea prost înțeleasă

libertatea

M-am tot lovit în ultimele zile de acest subiect psiho-spiritual cu libertatea. Oameni care vor să fie liberi pentru că se simt constânși de propria viață și atunci căută să rupă lanțurile în exterior. Sau oameni care se declară a fi liberi, fără să aibă nici cea mai mică idee că propriile convingeri le-au creat o închisoare mai aspră decât oricare alta. Libertatea este o stare de conștiință, aplicabilă oriunde, nu ține de mediul exterior. 

Libertatea spirituală

De câțiva ani încoace, există o psihoză acută în nișa asta a spiritualiștilor și pseudo-spiritualiștilor cu privire la conceptul de libertate. “Daci liberi” “oameni liberi” sau “oameni care nu aparțin cuiva anume”. O vrăjeală new-age de doi lei care nu poate coexista odată cu libertatea. Dacă nu ți-ai pus căciula de dac, subit nu te mai simți liber. Dacă ești cumva forțat de viață să muncești sau să faci o activitate care nu îți place, subit nu te mai simți liber. Dacă doamne ferește ai dezvoltat un sentiment de posesivitate asupra partenerului, nu mai ești spirit liber.

Și atunci, unde îți este libertatea dacă ea este condiționată de factori externi? Nu ar trebui ca ea să fie o stare de fapt, un status quo nealterabil? Libertatea nu este un panaceu la frustrarea pe care o simți în toți porii, este o stare de conștiință, cum spuneam mai devreme.

Prima mea experiență cu “oamenii liberi” a fost în Vama Veche, în urmă cu vreo 20 de ani. Am ajuns acolo cu o gașcă relativ igienică, decentă și așezată, din punctul meu de vedere. Le-au trebuit oamenilor din grupul cu care eram fix 10 minute pentru a se transforma în niște primate scăpate de sub control într-un experiment nereușit de laborator. În timp ce se comportau ca atare, sub privirile mele îngrozite, au simțit nevoia să îmi strige la ureche: “aici e libertateeeeee”. Gizăsfachingcraist!

Dacă asta înțelegi tu prin libertate, nu, mulțumesc. Prefer să fiu “prizoniera” decenței în orice context. La fel am observat și cu unii oameni care pleacă în excursii departe de casă și se comportă asemenea primatelor din urmă cu 20 de ani. Nu am neapărat o problemă cu comportamentul, deși prefer să evit asemenea anturaje, ci am o problemă cu pângărirea conceptului de libertate. 

"Lanțurile" de acasă

Acum, dacă tot o arzi cu libertatea în gură ca semn de punctuație, întrebarea mea este următoarea: de ce acasă nu te comporți la fel ca în Vamă, ca în excursii, ca într-un get away în care rupi ușa? De ce ai nevoie să te duci într-un loc anume sau să fii cu niște oameni anume pentru a te simți liber? Ce te face să te simți prizonier în cotidian?  

Ce o să spună lumea? Poziția ta socio-profesională? Faptul că ai creat o iluzie în jurul imaginii tale și nu vrei ca aceasta să se năruie? Păi și libertatea de a fi așa cum ești unde e? Libertatea de spune ce gândești unde e? 

Am întâlnit și oameni – extrem de maturi (ca vârstă) care nu pot ține de un job pentru că își simt îngrădită libertatea. Îi încurcă maxim câteva ore de muncă pe zi, că ei sunt spirite libere care nu pot fi constrânse. Păi, din nou, cum ești tu liber dacă nu ai un minimum de libertate financiară? Nu spune că nu contează, că o să vină viața să îți demonstreze cât de mult greșești cât de curând.  

Tot în zona asta new age am întâlnit și persoane care declară că nu au o problemă ca partenerul lor să se vadă (a se citi să fu&ă) și cu alți parteneri. Sub curentul toxic pseudo-spiritual că “nimeni nu ne aparține” și că “omul trebuie să aibă și el experiențele lui”. Păi l-ai luat virgin? Nu le-a avut înainte? Și ce rahat de experiență să aibă, crezi că pisica alteia e poleită cu aur? Cum rămâne cu loialitatea, cu adorarea monoteistă, cu schimbul de energie, mai ales de energie sexuală?

Omul de lângă își păstrează libertatea și dacă și-o ține în pantaloni. Căci nu acolo se află ea, libertatea. Își păstrează libertatea și consecințele propriilor alegeri, așa cum este normal și natural să fie.

Nu te-ai simți mai liber/ă în cazul de față dacă ai recunoaște că sub umbrela asta a libertății sexuale tu nu dai, de fapt, doi bani pe omul de lângă tine? Că nu te interesează cu cine ce face pentru că asta e o acoperite foarte bună a amantlâcurilor tale? Că îl/o trimiți la alții pentru ca tu să ai o monedă de schimb la un moment dat pentru propriile derapaje?

Libertatea autentică

Dincolo de faptul că sexul și pseudo-spiritualitatea în care tu te simți mai special decât restul muritorilor vând foarte bine, conceptul de libertate există, totuși, și într-o formă necontaminată de marketing. Mă refer aici la libertatea reală, a mentalului și a spiritului, indiferent de condițiile de mediu.

Atunci când ajungi să simți și să gândești la unison, să nu mai existe discrepanțe între cele două sfere energetice, atunci când îți păstrezi integritatea, valorile și comportamentul, indiferent de mediu, atunci ești cu adevărat liber. Când toată lumea din jurul tău vede negru atunci când este alb, iar tu continui să îți susții albul, chiar dacă o faci singur împotriva tuturor, atunci ești liber. 

Atunci când gura lumii și “imaginea” nu mai reprezintă o valoare pentru tine, ești liber. Când mintea ta nu mai este alterată de turmă, mai ales de una nișată precum cea new age, ești liber. Când nu mai judeci oamenii pentru alegerile lor pentru că realizezi că părerea lor este nesemnificativă în toată ecuația vieții tale, ești liber. Când jobul pe care îl ai nici nu te contrânge, nici nu te definește, ci este doar un instrument prin care să servești oamenirea, ești liber. Când nu mai simți nevoia să fugi din propria ta viață, în Vamă sau undeva exotic, ești liber. 

Fii liber!

Namaste!

Table of Contents

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
calatoria

Călătoria

Fie că suntem sau nu conștienți, cu toții ne aflăm pe un drum. Unii îi spunem resemnați soartă, alții îi spunem, plini de speranță, destin.

Read More »

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *