Din fericire, în ultima vreme, am întâlnit mulți oameni buni. Oameni cu mintea deschisă, cu o curiozitate sănătoasă, cu o atitudine de exploratori, mai degrabă decât de atotcunoscători. Din păcate, acești oameni par să se rărească din ce în ce mai mult.
În orice proces de dezvoltare și dezvățare a condiționărilor mentale, atitudinea de începător este esențială. Ideea este să pleci la drum cu o oarecare curiozitate îndreptată spre interior, să vezi cine vei deveni pe parcurs, ce abilități vei câștiga și ce lecții vei primi odată cu procesul. Mintea de “been there, seen that”, “nu mă mai surprinde nimic”, nu poate aduce nimic nou.
Mintea deschisă
Desigur, principala mea “grijă” a minților mai puțin deschise se referă la tot acest proces de autocunoaștere cu care și de care mă ocup. Noi, oamenii, avem tendința de a crede că știm suficient de multe. Tendința autosuficientă de a le și arăta altora cât de multe știm și ce culți suntem în cap. Însă se poate aplica în absolut orice arie a existenței, de la familie, la job, la cumpărarea alimentelor, la dietă etc. Ca să nu mai vorbesc despre politică, religie sau viața privată a altora, că acolo suntem mici dumnezei care le știu pe toate 🙂
Mi-am dat seama zilele trecute că oamenii au tendința de a se raporta la alți oameni sau la situații de viață în conformitate cu momentul în care și-au format deja părerea despre ei. Punctul de vedere. Adică UN singur punct, extrem de mic și limitat. De exemplu, mi-am dat seama că oamenii nu mă cunosc. Nici măcar cei mai apropiați mie. Și-au luat timp să își facă o părere atunci când m-au cunoscut și aia a rămas. Eu m-am schimbat de o mie de ori, am dezvoltat noi aptitudini, am renunțat la altele mai vechi, dar în mintea lor, eu sunt Mihaela de atunci. Chit că “atunci” înseamnă acum 5 luni, acum 1 an, acum 10 ani sau acum 30 de ani.
Și dacă eram vreo plecată cu zânele, aș fi spus că așa sunt muritorii ăștia, ignoranți vai mama lor și că sunt eu vreo deosebită care nu poate fi cunoscută 😅 Dar nu, realitatea este că mintea ne face pe toți să picăm în capcana aceasta a cunoașterii și atotcunoașterii. Oamenii sănătoși la cap și la spirit, suportă modificări uriașe de-a lungul vieții lor. Cei care și lucrează mai mult în zona asta psiho-spirituală au perioade în viață în care își dau update la câteva zile. Știți voi, celebra expresie “te-ai schimbat de când faci…” – completați voi spațiile. Și e perfect că este așa 🤍
Oamenii se schimbă, situațiile se schimbă, percepțiile se schimbă. E o întreagă altă discuție despre de ce se întâmplă toate astea, dar se întâmplă. Nu poți să interacționezi autentic cu altă ființă dacă mintea ta este contaminată de păreri. Nu poți să îți iei lecția dintr-o situație de viață dacă mergi pe principiul că știi deja ce și de ce s-a întâmplat. Nu poți să ai pretenția să fii înconjurat de oameni de calitate, dacă în mintea ta calitatea percepției este îndoielnică.
Datul cu părerea
Despre schimbare ți-am mai vorbit aici, în urmă cu câțiva ani. Iar schimbarea presupune, în general, o renunțare la ceea ce crezi că ești sau la ceea ce crezi că știi. La așa-zisele principii, cum ne place nouă să ne numim fixismele. Iar dacă ai pornit pe drumul acesta al dezvățării și decondiționării, atunci probabil că știi că cele mai mari butoane le apasă oamenii care au păreri despre cum ar trebui să îți trăiești tu viața. Păreri despre cum arată X sau Y, neluând în calcul că X sau Y habar nu au de existența lor. De la vedete, la persoane publice sau la tanti Geta de la colțul străzii. I se rupe lu’ tanti Geta de părerea lor, dar ei, totuși, au o părere.
Și nu sunt neapărat singura parte a problemei oamenii cu păreri. Mintea condiționată de buna purtare, cei 7 ani de acasă sau de dorința de a fi plăcuți și acceptați social, ne oprește să le spunem părerologilor unde să își bage părerile și ce să facă mai departe cu ele. Și acolo, problema este condiționarea socială a celor care îi ascultă pe acești life coachi neplătiți. Problema nu este exclusiv mintea lor îngustată, ci și faptul că nu sunt puși la locul lor atunci când situația o cere.
Mintea de începător nu se hrănește cu păreri. Nu se menține deschisă cu preferințe, likes și dislikes, ca prim semn al unei ignoranțe cu rădăcini adânci. Mintea deschisă presupune curiozitate. O curiozitate sănătoasă, orientată spre auto-descoperire și mecanismele de funcționare ale Sinelui și ale vieții, nu spre tanti Geta și viața ei. Mintea deschisă presupune explorare și neînfricare. Căci da, sunt mai mulți demoni de descoperit în interior decât la curu’ lu’ tanti Geta.
Dacă ar fi să numesc o calitate pe care orice om ar fi ideal să o aibă la yoga, psihoterapie, în biserică sau în propria familie, aceea ar fi mintea de începător. Descoperirea proprie și a oamenilor din jur, în fiecare zi. Ca și când e prima oară când ne cunoaștem și vrem să vedem care e treaba cu noi pe planetă. Cu fascinație și interes real al evoluției personale și a celor din jur. Și așa ajungi să îți fii cea mai faină companie. Să faci din timpul petrecut cu tine o sărbătoare în fiecare minut. Și să îl împarți mai apoi, cu cine simți că are aceeași minte deschisă, ca poartă către suflet. Și n-are păreri moca 😅
Noi ne vedem la studio ❤️
Namaste!
Table of Contents
Potențialul uman și corpul somatic
Una dintre cele mai vandabile expresii din industria new age este nelimitarea potențialului uman. Am văzut această expresie dusă la extrem de nenumărate ori, în
Karma succesului
Cred că succesul și karma sunt două dintre cele mai marketate concepte din industria asta a spiritualității. Pentru că da, a devenit o industrie, unde
Cine îți e dușmanul invizibil?
Din toate întrebările esențiale și existențiale pe care ți le-ai pus vreodată, ți-a trecut prin cap să identifici dușmanul invizibil din viața ta? Presupunând că